Are cinci ani şi o vioară. E un ţânc care abia de merge la grădiniţă. Plânge dacă nu îi dai partiturile lui preferate. Seara, la culcare, în locul unui cântec de leagăn preferă "Oda bucuriei” de Beethoven. "Jucăria” lui cea mai apreciată nu e lopăţica de nisip, ci o vioară adevărată cu arcuş şi corzi minunate: un fel de "lampă” a lui Aladin de unde izvorăsc cântecele copilăriei.
La vârsta la care alţii nu cunosc nici literele alfabetului, Rareş Hristodorescu interpretează cu măiestrie din Bach sau Schumann. A învăţat să citească partituri sofisticate înainte ca partenerii săi de joacă să deprindă să vorbească. Aşa încât îşi schimbă dinţii odată cu corzile de la vioară. De un an studiază vioara la Palatul Copiilor în paralel cu mersul la grădiniţă. Renunţă la dulciuri şi desene animate pentru ora lui de exersare la instrument. De un an de când e invitat special al spectacolelor importante ale Iaşiului a căpătat chiar "apucături de artist”, cum povesteşte tatăl său. Nu suportă ca el, un inginer, încă "novice” în domeniul muzicii, îndrăzneşte să-i arate cum se aşează "contrabărbia”, de exemplu. Şi devine nervos, neînţelegând de ce maturii, cum ar fi mama şi tata, se încăpăţânează să asculte rock şi nu se dau în vânt pentru muzica clasică.
De fapt, părinţii recunosc că aşa au intrat şi ei, cu băiatul, în lumea muzicii, în "gaşca” bună a oraşului. Aşa au ajuns chiar să-şi cumpere bilete şi să meargă la spectacole importante, cum e cel din luna mai de la Budapesta, unde concercetează idolul băiatului lor de cinci ani, "marele Andre Rieu”.
Mai bine repetă la vioară decât să mănânce o ciocolată
Copilul a făcut de curând o demonstraţie de virtuozitate la Iaşi. Rareş a concertat împreună cu colegii săi de la Cercul de vioară al Palatului Copiilor (profesor Paul Şerban) pe scena bibliotecii universitare. Un recital de muzică clasică intitul