Batalia pentru putere din PSD nu a luat sfarsit. Ea a intrat insa intr-o faza de armistitiu. Miercuri, 2 noiembrie, dupa intalnirea cu liderii de filiale, Mircea Geoana, presedintele PSD, le-a zis jurnalistilor cam asa:
"Acum, toate discutiile in contradictoriu, contestarea actualei conduceri, neclaritatile diviziunii muncii intre liderii nationali sunt clarificate din punct de vedere politic. Rodajul s-a incheiat, toata lumea s-a invatat cu pozitia pe care o detine in partid, eu cu cea de lider".
Aceasta luare de pozitie nu e singulara in ultimul timp. Au mai fost si altele, unele chiar pitoresti de-a dreptul, cum ar fi, de exemplu, asertiunea cu valoare de maxima napoleoniana:
"Diplomatia e sora buna cu militaria. Cine e pesedist sa vina alaturi de noi. Cine nu, sa plece. E momentul sa dam militaria jos din pod".
Dublate de o sporire a iesirilor lui Mircea Geoana in spatiul mediatic al patriei, concomitent cu vizibila retragere a lui Adrian Nastase, aceste afirmatii categorice se vor un semnal. Semnalul unei realitati.
Si anume.
Framantarile din PSD au luat sfarsit. Partidul a ajuns, in fine, la unitatea de respiratie si transpiratie a unui comando parasutat in teritoriul dusman. S-a dus, ca un vis urat, si vremea contestarii conducerii. Prin conducere intelegandu-se, fireste, Mircea Geoana. Adrian Nastase s-a retras in plan departat. Ion Iliescu a inceput sa vina la sedinte. Ceea ce pentru un om ca el, cu o viata ca o sedinta nesfarsita, e dovada fara echivoc a trecerii sub ascultarea Liderului. Dinspre Miron Mitrea nu-i nici o problema. Oricum, fostul lider sindical a abandonat demult, in camara de vechituri, trompeta de pe autobasculanta.
Afirmatiile politicienilor au un enorm dezavantaj. Nu sunt insotite si de explicarea necesara. Fapt firesc. Autoanaliza e un narav ce se lipeste greu de un politician.
Mircea
