Foto: Karina Knapek / Jurnalul Naţional În sesiunea care s-a încheiat la 30 iunie, cele mai mari bătăi de cap le-au dat guvernanţilor propriii parlamentari din Camera superioară, din cauza fragilului raport de forţe putere-opoziţie de 69/67 accentuat până la răsturnare de vechea boală a parlamentarilor: chiulangismul cronic. Sesiunea a început prost pentru opoziţie, PSD şi PNL acceptând, în urma negocierilor prelungite, dar şi a ameninţărilor cu apelul la CCR, să cedeze controlul Biroului Permanent prin recunoaşterea dreptului UNPR de a avea un reprezentant în această structură.
Prin urmare, opoziţia a cedat un post de vicepreşedinte care i-a fost oferit uneperistului Cristian Diaconescu şi, astfel, puterea PDL-UDMR-UNPR a obţinut 7 din cele 13 posturi din conducerea Senatului. Cum în plen puterea avea majoritatea, chiar dacă la limită, fiind reprezentată de 69 de senatori, opoziţia a mutat centrul de greutate al luptei politice în această zonă, demarând discuţii cu senatorii puterii pentru a răsturna balanţa. Prima victorie s-a înregistrat la scurt timp de la debutul sesiunii, atunci când senatorul UNPR Liviu Câmpanu a anunţat că se mută cu arme şi bagaje în băncile PNL. Gestul său nu a ajutat prea mult opoziţia, raportul de forţe rămânând de 69 la 68 în favoarea puterii, iar în contextul în care pesedistul Cătălin Voicu nu putea vota, fiind în închisoare, de facto scorul era tot de 69 la 67. Mai mult, „transferul” lui Câm-panu nu a durat decât câteva săptămâni, la finele lui februarie el revenind în UNPR.
Pe principiul picăturii chinezeşti, opoziţia a reuşit să mai spargă o dată zidul puterii, în martie senatorul PDL Vasile Nistor anunţându-şi înscrierea în PC şi afilierea la grupul PNL din Senat. Diferenţa de facto de doar un vot a fost recuperată de opoziţie la finalul lunii mai, atunci când, în aplauzele să
