Probabil ne intrebam cu totii ce inseamna un proces de head-hunting si care sunt riscurile lui?! Ei bine, in majoritatea cazurilor head-hunting-ul din Romania nu este altceva decat o scurta etapa de research in care vanam un angajat despre care am auzit ca este o resursa critica si ca are rezultate foarte bune intr-o companie.

In situatii cu totul inspirate, ne intalnim cu aceasta persoana, de regula “Out of Office” luam un pranz sau o cina si incercam sa vedem daca, pe langa rezultatele obtinute, sunt si elementele de calibrare ale acestuia cu organizatia pentru care se face recrutarea.

Ce se poate intampla bine?! Sa se potriveasca bine cu noul mediu organizational si sa obtina rezultatele scontate de companie si atunci procesul de head-hunting este unul reusit.

Ce se poate intampla rau?! Din lipsa skills-urilor pe recrutare si head-hunting, sa fim orbiti de “rezultatele extraodinare prezentate” de candidatul nostru si dupa o perioada de trei sau sase luni sa ne dorim sa scapam de el. Si atunci, procesul este unul ratat, adica, un dezastru pentru companie, pentru angajatii aflati in companie, pentru directorul de Resurse umane sau firma de head-hunting si nu in cele din urma, pentru proaspatul angajat.

Un exemplu concret

In 2009, o companie foarte bine cunoscuta de recrutare se angajeaza sa faca head-hunting pentru o companie multinationala din Constanta.

Salariul negociat a fost unul enorm, exit bonus-ul de zece salarii brute pentru o perioada de 2 ani de zile, enorm si el si onorariul companiei, de asemenea, unul foarte mare.Dupa o perioada de 12 luni, in care noul angajat nu a realizat nimic decat “promisiuni si scuze” compania a hotarat sa contacteze compania de recrutare si sa ii ceara un nou candidat, care de data aceasta, sa se calibreze mai bine cu organizatia.

Rezultatul a fost urmatorul; compania de head-hunting a t