Tânărul ţinteşte departe şi calcă pe urmele lui Gheorghe Megelea, primul atlet român medaliat la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Neastâmpărat de mic şi plin de energie, Giani Ianoşi şi-a pus mai întâi îndemânarea la încercare în sala de gimnastică.

S-a zbenguit o vreme în groapa cu bureţi, pe calul cu mânere şi sol, dar la un moment dat s-a plictisit şi a hotărât că gimnastica nu e pentru el. Atunci, ca mai toţi băieţii, şi-a încercat norocul pe terenul de fotbal.

A ratat primul „şapte”

Cu mingea nu s-a descurcat deloc rău, numai că nici sportul rege nu a reuşit să-i consume toată doza de energie. Înainte să împlinească zece ani, a descoperit judo-ul. „Erau nişte copii la mine în bloc care practicau judo. I-am văzut cum se jucau, mi-a plăcut şi a doua zi am fost împreună cu ei la antrenament. Am practicat acest sport aproape doi ani, după care am renunţat”, îşi aminteşte sportivul.

În 2001, Giani s-a înscris la Liceul cu Program Sportiv, dorind să înveţe handbal. Socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea din târg pentru că el a nimerit până la urmă în clasa de atletism. Neavând încotro, a trebuit să se antreneze cot la cot cu atleţii dar, până la urmă, a prins gustul acestui sport. „După doar câteva săptămâni de la primul antrenament am mers la un concurs de oină, pe care l-am şi câştigat. Am aruncat atunci 40 de metri şi am fost remarcat de antrenorul Irinel Dumitru, care m-a ajutat în numai o lună de zile să îmi îmbunătăţesc performanţa cu 13 metri. A fost momentul în care am decis să mă pun serios pe treabă”, spune Giani.

Suliţă de aur

În septembrie 2002, profesorul Mihai Dumitru i-a pus suliţa în mână şi Giani a fost încântat de ideea că i-ar putea călca pe urme reşiţenului Gheorghe Megelea, primul atlet român medaliat la o ediţie a Jocurilor Olimpice. Rezultatele notabile au început să vină abia î