Stimate domnule Liiceanu,
In calitate de coleg, de fost colaborator si de cititor, imi ingadui sa va adresez aceasta scrisoare al carei obiect este o calduroasa rugaminte: aceea ca dvs. fie sa dezmintiti declaratia pe care v-o atribuie ziarele (in caz ca relatarile nu sint corecte), fie (in cazul opus) sa o retrageti cu scuzele publice de rigoare.
Se pare ca ati declarat: „foarte multi dintre oamenii care au intrat pe tabla politica in tabara stinga – dupa ce am avut timp de 45 de ani extrema stinga la putere – seamana foarte mult cu cei care s-ar lauda ca ar trece de la sifilis la blenoragie si, intr-un fel sau altul, isi asuma raminerea intr-un teritoriu al bolilor venerice“ (A.M. Press si ziarele).
Ceea ce se intelege de aici a fost consemnat cu jubilatie. Si anume: „Gabriel Liiceanu a oferit una dintre cele mai amuzante, dar si reale analize ale optiunii politice de stinga: a alege, ca roman iesit din comunism, stinga democratica este similar cu nesansa celui ce, scapat fiind de sifilis, se imbolnaveste de blenoragie“ (Alexandru Bogdan Duca, in Cultura, nr. 108, 7. 02. 2008).
Cred ca aceasta afirmatie (daca este corect redata) nu va onoreaza, pentru urmatoarele motive la care, sper, veti subscrie.
1. Este o afirmatie de suculent prost gust, care aminteste mai mult de retorica lui Corneliu Vadim Tudor decit de stilul lui Constantin Noica, maestrul dvs. declarat. Nu ni-l putem imagina pe Noica lansind o atare comparatie, dar ni-l putem foarte bine imagina pe Vadim Tudor spunind asa ceva. Va veti simti, si ne vom simti, mult mai bine daca se va putea trage o linie foarte neta de despartire intre limbajul Romaniei Mari si limbajul dvs., care nici macar nu are scuza de a fi fost etalat intr-un pamflet.
2. Este o afirmatie care continua maniera virulenta a dreptei romanesti radicale, ce refuza sa admita posib
