Am mai avut ocazia să regret că nu se face nimic pentru a regăsi modelul statuii lui Carol I. Între timp, a apărut în Piaţa Palatului (deocamdată, a Revoluţiei, de parcă ar fi una singură) o machetă de probă, supusă unui referendum al publicului. Vă rog să consideraţi rîndurile ce urmează drept unul din bileţelele strecurate în cutia care conţine părerile trecătorilor despre acest monument. Nu putem decît regreta că nu s-a recurs la un sondaj de opinie şi în cazul operei dlui Ghilduş, despre care există unanimitate, dar ea s-a exprimat prea tîrziu, faţă de obiectul erect. Despre oportunitatea reconstituirii statuii distruse de comunişti nu încape îndoială. Problemele care se pun sînt oarecum tehnice şi nu sînt decît două: a) paternitatea lucrării pe care o vedem şi b) amplasarea ei. Din motive obscure, sarcina de a reface statuia i-a fost încredinţată dlui Florin Codre, artist cunoscut, figură simpatică. Rezultatul e dezamăgitor. Dimensiunile mai mari decît ale originalului nu se potrivesc cu profilul clădirii din spate, a Fundaţiei Regale. O serie de detalii (coada calului, coama lui, lipsa şeii şi scărilor) sînt modificate în raport cu originalul, fiind deci intervenţii care-i aparţin sculptorului de astăzi, deşi de importanţă minoră. În aceste condiţii, statuia e un plagiat sau, în cel mai bun caz, o pastişă. Un plagiat nu numai din punct de vedere moral, ci chiar legal, deoarece se încalcă dreptul de autor deţinut de către descendenţii marelui artist croat care a lucrat în 1939. De ce nu s-a reprodus întocmai opera lui Mestrovici, de o valoare recunoscută în istoria artei europene? Greutatea de a răspunde la această întrebare vine din paravanul de ceaţă care a ascuns contactele, cîte şi cum au fost, cu familia Mestrovici. Potrivit informaţiilor comunicate într-o declaraţie pentru Hotnews din partea urmaşilor sculptorului, în cursul anului 2006, Ministerul Cu