"Cariera mea a inceput - dupa cum marturiseste Dana Marinescu - intr-o vara din adolescenta, cand am fost atrasa de o natura statica asezata in atelierul unor artisti, membri ai familiei. Timp de cateva ore am intrat intr-un fel de transa creativa si am reusit sa fac prima mea lucrare dupa natura. Peste cativa ani absolveam sectia de arta monumentala a Institutului de Arte Plastice din Bucuresti, la clasa profesorului Simona Vasiliu-Chintila."

Multi ani dupa absolvire, Dana Marinescu s-a ocupat de pictura pe sticla, avand o mare finete a detaliului si un remarcabil simt al gamelor de griuri colorate pretioase. Desi tehnica picturii pe sticla si preferinta pentru detaliu sunt specifice artelor decorative, in cazul artistei este vorba despre cultivarea unei spontaneitati si a unei prospetimi a liniei si a culorii impuse de aceasta tehnica. Din acest motiv a fost asemuita, nu de putine ori, cu Marc Chagall sau cu Juan Gris.

Fiind un spirit liber, aflat in cautare continua si intr-o perpetua experimentare a modalitatilor de expresie, artista Dana Marinescu si-a extins arealul conceptual in tridimensional, gasindu-si astfel propriul drum. "Intr-o zi, iluzia de tridimensional a picturii conventionale a inceput sa mi se para insuficienta; astfel incat, pornind de la o pictura ce reprezenta o femeie 'cocheta' am extrapolat reperele deja existente, aplicand peste lucrare elemente din recuzita reala a budoarului si am transformat pictura in obiect."

Cautarile sale in domeniul obiectualismului au debutat cu peste zece ani in urma si, intre timp, tehnica asamblarii perfecte intre materiale fundamental diferite, comparabila cu tehnica criselefantina, cu cele mai recente experimente din domeniul creatiei vestimentare sau cu realizarea bijuteriilor de autor, a devenit secretul atelierului Danei Marinescu. Obiectele sale isi intrec conditia de fragm