Un român expert în sănătatea şi securitatea muncii la Londra face o comparaţie între standardele şi normele de pe şantierele britanice şi situaţia şantierelor din România. Sursa: Arhivă EVZ

„Grav accident de muncă pe un şantier din Făgăraş”, „Un muncitor a căzut de pe schelă”, „Un tânăr păşcănean a murit electrocutat”, „Un mal de pământ s-a surpat peste un muncitor”. Toate aceste titluri pot fi traduse simplu: munca pe şantierele româneşti a devenit la fel de riscantă ca înrolarea în armată pe timp de război.

În această vară nu a existat zi în care să nu fi avut loc un accident de muncă soldat chiar cu pierderi de vieţi. Rudele au rămas să le plângă moartea muncitorilor „ghinionişti” , constructorii şi-au primit amenzile, macaralele au continuat să râdă sarcastic în soare.

Sărmanul Dorel, devenit aproape personaj legendar, stă exemplu pentru felul în care ştim să sfidăm moartea, cu un păhărel şi o şicană camaraderească.

Paul Popescu, expert în „strategic risk management” şi şeful Satului care va găzdui Jocurile Olim pice din 2012 de la Londra, crede că „mersul pe noroc” nu are ce căuta la locul de muncă, atunci când viaţa angajaţilor este în joc. Ce face o ţară care, alături de Finlanda şi Suedia, are un număr de patru ori mai mic de accidente soldate cu pierderi de vieţi şi ce nu face România? Pentru că în nenumărate rânduri a colaborat cu autorităţile din Ministerul Muncii şi cunoaşte problemele cu care se confruntă acestea, Paul Popescu a făcut pentru EVZ o comparaţie între modul în care gestionează cele două ţări protecţia muncii.

Anglia - România: 70 - 331 morţi

„În România se întâmplă prea des aşa: «Ia, nea Costele, şi semnează hârtia asta, că au venit ăştia de la protecţia muncii». E o cultură total neadecvată, care încalcă legile statului român şi pe cele europene şi, în acelaşi tim