Necesarul de subventii al municipiului Botosani pentru plata energiei termice consumate de cetateni este in anul 2000 de 133 de miliarde de lei. Pina acum bugetul statului a platit 78 de miliarde de lei, iar pina la sfirsitul anului mai este nevoie de 54 de miliarde de lei. Singura posibilitate ca acesti bani sa ajunga in Botosani este ca la rectificare bugetara de luna viitoare, guvernantii sa se arate din nou binevoitori cu judetul nostru si sa aprobe alocarea tuturor sumelor cerute. Cum se pare ca argumentele edililor Botosaniului au convins deja ca nu se poate fara acesti bani, mai nou, primaria doreste ca banii sa fie dati in avans pentru a crea un stoc de combustibili care sa acopere consumurile de la iarna. Cum este an electoral, este posibil ca guvernantii sa fie darnici si toate cerintele sa fie satisfacute. Asta nu ne opreste totusi sa nu ne punem din nou o mai veche problema. Cele 133 de miliarde de lei sint de fapt bani aruncati, care nu aduc nici un fel de folos, nu produc nimic, ci doar acopera o diferenta uriasa dintre costul real al unei gigacalorii, de aproape 800.000 de lei si pretul pe care il achita populatia, in jur de 300.000 de lei. Evident, pina la urma guvernul se va plictisi sa arunce cu bani in botosaneni si va inceta subventionarea, moment care este foarte aproape, nu demult directorul general al Ministerului de Finante, Ioan Cristea, amenintind ca este ultima oara cind statul mai plateste subventiile in intregime. Nu ne putem astepta ca pretul mondial al petrolului, si deci cel al pacurii romanesti, sa scada in citeva luni atit de mult, incit Termica sa inceapa sa lucreze in profit, la fel cum nu ne putem astepta ca iarna sa fie ca vara. Desi optiunile par a fi numeroase, in realitate nu exista decit doua trei variante viabile de imbunatatire a vechiului sistem, si alte citeva variante de creare a unui sistem de incalzire de alt tip. Cond