Valurile negre inundă oraşul. Mătură tot ce întâlnesc în cale. Calcă în picioare, stâlcesc. Statul nu mai există. Democraţia are capul spart şi ochii vineţi. Instituţiile sunt goale, funcţionarii au fugit. Legile sunt suspendate. Una singură guvernează: legea celui mai tare. Diktatul pumnului. Europa este paralizată. Nu înţelege nimic. Aşa a fost cu nişte lustri în urmă.
Între timp, am intrat în NATO, am intrat în UE. Am tot fugit spre Vest, să găsim o umbrelă, un scut, ceva, să scăpăm de mâna lungă, cu multe ceasuri, a muscalului. Aiurea!
Zilele mineriadelor s-au întors. Neo-minerii s-au isteţit. Au lepădat uniformele negre, s-au spălat pe faţă, au îmbrăcat costume scumpe şi gulere albe. Dar năravurile de mardeiaşi le-au rămas.
Au pus mâna pe Parlament, ca pe o bâtă, fie-i procedura uşoară, au înghesuit democraţia într-un colţ şi o pocnesc cu sete în moalele capului. Nu mai există legi, nu mai există reguli.
Ca la mineriade, creierele stau ascunse. Au aruncat bulgărele şi lasă avalanşa să măture tot. Ponta face pe mimoza, vezi Doamne, n-are treabă cu ce se întâmplă în Parlament. El e cu guvernul. Lucrează pentru binele ţării. Mare şi social-democrată-i e grija de popor! Dă rapoarte despre neuitatu-i periplu la Bruxelles, se întâlneşte cu guvernul de la Chişinău...
Sculat cu noaptea-n cap, Antonescu îşi reprimă încă un discurs isteric... istoric. Freza rămâne lipită de frunte. Microfoanele tânjesc după un urlet, jinduiesc după răcnetul oratorului. Dar Marele Om tace. Doar ochii galbeni ca de lup îi sticlesc lacomi....
Voiculescu stă pitit după Antene. Îşi savurează lovitura. O picătură de salivă în colţul gurii se prelinge pofticios pe cristalul de la Grivco.
Creierele stau ascunse. Masele trebuie lăsate să facă treburile murdare. Hienele şi hoitarii trebuie să cureţe câmpul de leşuri. Abia
