Unul dintre zidurile celei mai mari universităţi din Transilvania are un zid, cel de pe strada Emmanuel de Martonne, unde studenţii din 1914, 1930, 1960 şi 2013 şi-au lăsat mesaje urme ale trecerii lor pe acolo. Zidul e situat chiar în centru şi sute de oameni trec zilnic pe lângă el fără să-l observe, poate doar cei care parchează maşinile în faţa lui.
Un zid plin amintiri, de clipe şi emoţii. O poveste începută acum 100 de ani.
Dacă mergeţi pe străduţa dintre clădirea Universităţii Babeş-Bolyai şi Casa Universitarilor, Emmanuel de Mtonne, uitaţi-vă cu atenţie la cărămizile de la baza clădirii. Fiecare cărămidă poartă semnătura cuiva, a unui student la UBB fie din 1914, fie din 1930, 1960 sau chiar din 2013. Fiecare cărămidă e o clipă din viaţa cuiva care a trecut prin Cluj şi a studiat la cea mai mare universitate din Transilvania.
„Avem în Cluj un loc în care, de aproape 100 de ani, oamenii au lăsat urme ale trecerii lor. În timp, zidul a devenit un martor inedit al domnilor şi doamnelor, soldaţilor şi servitoarelor, ungurilor, românilor şi turiştilor americani care au străbătut oraşul. Mai are rost să vă spun că nu e pus în valoare?“, scrie Andrei Aroneţ pe blogul său.
De regulă, studenţii îşi treceau numele, alţii aminteau şi anul în care au absolvit.
Scrijeliturile sunt în română şi maghiară.
Unele mesajele fac referire la unele momente din istoria Transilvaniei şi a ţării - „Ioan Lungu, nepotul lui Avram Iancu“, şi „Regatul României - Universitatea României Cluj“.
„Nu ar fi frumos să salvăm aceste mărturii inocente, personale? Mi le imaginez acoperite cu un material subţire, transparent, care să le protejeze de intemperii şi de intervenţii contemporane, dar care să fie şi suport pentru câteva cuvinte despre povestea acelui zid neobişnuit“, mai scrie bloggerul.
Mai puteţi citi:
Regele Matia Corvin, bi
