Poate că viitorul ministru pesedist al Justiţiei, Dan Şova, e bulgar. Ar putea fi asta explicaţia minciunii gogonate şi a vehemenţei cu care susţine că presa l-a tradus nasol, în cazul "candidaturii Voicu", punându-i-l pe "da" în gură tocmai când el spunea că "nu".

Ei bine, dacă e ceva care a lipsit vizibil politicii româneşti, măcar şi numai în ultima perioadă, atunci aceasta a fost bărbăţia, în sensul profund al numitei trăsături de caracter. Adică fermitate, decizie şi sobrietate. În aceeaşi măsură, curajul răspunderii şi asumarea propriilor fapte şi rostiri. Cum să te numeşti politician integru şi om de caracter când negi evidenţe? Când acuzi de minciună şi dezimformare - pentru a-ţi escamota propriile gafe şi bâlbâieli - pe cei care dau informaţia corectă? Ba, chiar să sfidezi istoria însăşi? Cum să crezi că eşti un caracter împlinit, dacă ameninţi o femeie, colegă de platou într-o emisiune tv, în pauza de publicitate? Cum să faci afirmaţii fără echivoc azi, pe care mâine să le negi cu tupeu?! Şi toate acestea din postura de purtător de cuvând al celei mai importante formaţiuni politice din opoziţie, precum şi din aceea de şef al Comisiei de Arbitraj şi Integritate Morală a PSD.

Sigur, Dan Şova, cel care a performat în toate cele de mai sus, nu este, nici pe departe, unicul produs croit pe calapodul lipsei de bărbăţie politică. Doar că el a devenit foarte vizibil în ultima perioadă, întrucât ne-a ciruit nervii cu o rafală incredibilă de aberaţii, unele, din cele mai grave, altele, de-a dreptul puerile.

Societatea a ridicat minciuna, sub toate formele ei, la rang de virtute. Microbul a proliferat în cea mai mare parte a viscerelor clasei politice, de la dreapta la stânga şi de sus până jos. Boala a devenit normalitate, iar diferenţa între cele două stări insesizabilă.

Aşa că i se pare firesc domnului Şova să mintă cu dispreţ şi înverşunar