Slătinenii nu mai au bani să îşi repare ceasurile şi de aceea atelierele din oraş au din ce în ce mai puţini clienţi. Tinerii preferă să îşi cumpere ceasuri electronice noi, în loc să le repare pe cele vechi. Doar vârstnicii sunt dispuşi să plătească minim 20-30 de lei să îşi repare ceasornicele valoroase. Cei patru ceasornicari din Slatina spun că micile lor afaceri merg din ce în ce mai prost, mai ales acum, în vremuri de criză. „Sunt zile în care nu am niciun client. Oamenii nu mai au bani să îşi repare ceasurile, acum, cu criza asta. Stau în atelier de dimineaţa până seara, că nu am altă soluţie“, spune, dezamăgit, Alexandru Ţuţuc, unul dintre ceasornicarii slătineni.
„Nu voi mai repara ceasuri“
Alt ceasornicar, aceeaşi poveste. Ovidiu Dascălu are 37 de ani şi are un mic atelier în apropiere de Spitalul Judeţean. Este hotărât să renunţe să mai repare ceasuri. „Afacerea, dacă o putem numi aşa, merge prost. Piesele sunt scumpe şi greu de găsit. Eu nu voi mai repara ceasuri după ce voi termina piesele pe care le am pe stoc. Sunt hotărât. Se câştigă mai bine din vânzare decât din reparaţii“, mărturiseşte ceasornicarul. Ovidiu vinde ceasuri noi chiar şi cu 15 lei, iar pentru a curăţa un ceas cere tot 15 lei. Pentru reparaţii, tarifele pornesc de la 20-30 de lei.
Pe strada Crişan, un alt atelier de reparaţii supravieţuieşte cu greu crizei. Ceasornicarul, în vârstă de 61 de ani, poveşteşte cu nostalgie despre vremurile în care meseria sa era la mare căutare. „Lucrez în atelier de când avea 16 ani. Pe vremea aceea meseria de ceasornicare era foarte căutată, pentru că oamenii aveau numai ceasuri mecanice. Acum, este pe cale de dispariţie. Nu am mai avut niciun ucenic de foarte mulţi ani, semn că nu are cine să ducă mai departe această meserie“, spune Petru Dascălu.
Ceasurile electronice şi telefoanele mobile preferate
