A treia parte a seriei „Ice Age”, pornita in 2002, ajunge nu doar la o noua glaciatiune, dar mai ales la 3D. Filmul ii ia pe eroii „Ice Age”-urilor trecute si-i poarta printr-un fel de „Calatorie spre centrul Pamantului” combinata cu „Jurassic Park”. Nu e cel mai bun film al seriei, dar e la fel de simpatic ca celelalte.
Da fapt, nu e nicio sfaraiala sa vezi filmul in 3D pentru ca, in afara senzatiei de profunzime a campului, nu descoperi prea multe secvente spectaculoase care numai in 3D ar fi putut fi gustate. O spune si regizorul Carlos Saldanha: nu s-a vrut ca filmul sa iasa din ecran, ci sa ofere prin 3D o experienta atotcuprinzatoare.
Avantajul este ca filmul ruleaza in mall-urile bucurestene cam in ritmul plecarii trenurilor spre Ploiesti: aproape la fiecare jumatate de ora. Se proiecteaza si varianta 3D dublata, si varianta 3D cu subtitrare (si e posibil sa existe si 2D cu subtitrare.).
(Ceea ce am observat ca nu-i impiedica pe parintii cu copii prescolari sa intre tot la varianta subtitrata si sa le citeasca celor mici.).
Cred ca cea mai reusita parte a seriei „Ice Age” ramane prima, care avea si cele mai multe glume de limbaj, iar aceasta a treia parte, care revine la glaciatiune, castiga in actiune, dar pierde in substanta.
Primele doua parti erau adorabile nu numai pentru umorul si tandretea lor, dar si pentru euforia pe care o aveau personajele zburdand pe marginea extinctiei.
Faptul ca ele nu stiau ca noi stiam ca sunt condamnate sa dispara le punea aventurile intr-un context tragi-comic. Era atata pofta de viata in felul in care se impotriveau destinului...
Ce mai conta ca Manny si Ellie descopereau la sfarsitul lui „Ice Age 2” ca nu sunt ultimii mamuti de pe planeta cand zilele lor erau oricum numarate?
Daca a aparut partea a treia din „Ice Age”, devine cumva
