Amicul lui, Johannes Weinrich, l-a transportat imediat la Otopeni, unde l-a urcat într-un avion venit special din Elveţia.
De la casa din Amărăşti unde era găzduit, „Şacalul”, împreună cu prietenul lui, Johannes Weinrich, pleacă spre şcoală unde se alătură grupurilor de elveţieni. La un moment dat dispar din grup şi sunt căutaţi de elveţieni, care nu ştiau cine sunt şi ce e cu ei. „Din discuţii şi din auzite eu ştiu că au dispărut atunci când au ajuns la şcoală. Nimeni nu ştia de ei pentru că nu veniseră cu grupul, ci separat”, a povestit Ştefan Andreescu, amărăşteanul care care l-a găzduit pe Carlos Şacalul, fără să ştie că are de-a face cu teroristul căutat de atâtea servicii secrete.
Un alt personaj care l-ar fi putut recunoaşte pe „Şacal” este Marian Licsandru, care şi el la rândul său a fost anchetat de ofiţerii SRI. El le-a declarat că a mers cu cei doi străini la Bechet şi le-a arătat Dunărea. „Nu pot să spun decât că era un bărbat solid. A stat la alde socru-meu. Fuma mult şi mi-a lăsat nişte ţigări ale naibii de tari. Nu aveam de-a face cu el, nu puteai să-i scoţi o vorbă din gură. Mama i-a dat nişte velinţe, că s-a gândit că ne trimite şi nouă ţoale şi încălţăminte cu ajutoare. Am aflat la câteva săptămâni că a murit, dintr-o scrisoare, pe care a primit-o profesoara de franceză, doamna Mari”, a povestit amărăşteanul. În momentul în care i s-au prezentat fotografiile şi a fost rugat să povestească unde anume la Bechet i-a dus pe cei doi, Marian nu a mai vrut să spună.
A dăua oară la Amărăşti- Johannes se dă drept Carlos
Câteva luni mai târziu, când cei doi vin pentru a doua oară la Amărăşti, o caută pe profesoara de franceză şi se alătură grupului care adusese ajutoare la şcoala din Prapor. Din spusele profesoarei reiese că „Şacalul” a încercat să joace fotbal în curtea şcolii cu nişte copii, însă în momentul în care