Cu cit sint mai multi parteneri, cu atit lucrurile devin mai complicate, interesele se ciocnesc, iar responsabilitatile se disipa; "copilul cu prea multe moase ramine cu buricul netaiat". Iar cind si nasii - recte UE si PEC-ul sau - se limiteaza doar la declaratii si la urari de succes, atunci nu trebuie sa ne mai mire de ce Nabucco este mereu aminat. Guvernul Romaniei a initiat, in sfirsit, discutii cu Banca Europeana de Investitii, BEI, pentru obtinerea de fonduri pe care Transgaz-ul sa le utilizeze pentru construirea gazoductului Nabucco. Ar fi vorba de vreo 50 milioane lei, pentru anul acesta si de 10 milioane pentru anul viitor. Acestea reprezinta, de fapt, doar costuri operationale impuse de proiectul de constructie, si nu de constructia propriu-zisa, intrucit Consortiul Nabucco a decis sa amine startul constructiei pentru anul 2013. Asadar, inca o aminare care sporeste sansele ca acest proiect sa devina o poveste fara de sfirsit. Ideea acestei magistrale de transport a gazului metan din zona Caspica si a Orientului Mijlociu spre Europa - cu tranzit prin Romania - a aparut inca din 2002. Atunci a luat nastere Consortiul celor cinci companii nationale din care face parte si Transgaz-ul nostru. S-a facut studiul de fezabilitate, s-au stabilit ruta, sursele probabile de aprovizionare, costul total - aprox. 8 miliarde euro - si capacitatea maxima a conductei - 3,1 miliarde metri cubi pe an - precum si contributia financiara a fiecarui membru din Consortiu. In sfirsit, s-a stabilit ca primii metri cubi cubi de gaz sa treaca prin conducta in 2011, adica anul in care ne aflam. Ideea nu era deloc rea. Ea s-a nascut din nevoia imperioasa a multor tari din Europa, dar si a UE in ansamblu, de a reduce din dependenta fata de gazul rusesc. Unele conflicte politice dintre Rusia si Ucraina sau Belarus (tari prin care trece reteaua ruseasca de gaz catre Europa), au afectat gra