Nu ne trebuie neapărat un străin de ţară, ci un străin de sistem

Tot ce e fond intern s-a consumat demult şi complet. Nu la Euro 2008, ci mult înainte. Altfel, nu am fi reuşit figura diabetică de la Euro 2008. Avem nevoie de un străin, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm propunerea lui Mircea Sandu. În primul rînd pentru că, dacă aţi băgat de seamă, ea îl include pe Mircea Sandu. Or, preşedintele FRF e responsbilul de vîrf al bolii de la bază.

În al doilea rînd, ideea l-a vizitat pe Sandu abia după ce a apărut în trombă Rusia lui Hiddink. Iar asta înseamnă că Sandu promite de pe acum o făcătură. El nu va putea aduce la naţională un personaj de talia lui Hiddink sau măcar ceva care să-i ajungă pînă la jumătatea puterilor. Căci Hiddink a cerut şi a avut puteri totale. Hiddink nu a reparat, ci a înfinţat echipa Rusiei. Singurul jucător cu 50 de selcţionări e Serghei Semak. Restul clasicilor au fost trimişi acasă. Echipa e, aproape de la un cap la altul, o colecţie de tineri atleţi între 24 şi 26 de ani. Hiddink nu e un depanator, ci un reformator. Un Bora Miluinovici fără negocieri şi fără apel.

Va accepta şi, mai ales, va căuta Mircea Sandu un asmenea demolator? Mult mai probabil, va tatona un personaj slab şi manevrabil. Dacă s-ar fi convertit la radicalism, Sandu ar fi petrecut următoarele trei luni prin aeroporturi şi ar fi căutat. 2010 e tîrziu şi poate devni inutil.

Da, ne trebuie un străin. Dar asta înseamnă mai mult decît o spune cuvîntul. Ne trebuie chef de răscolit sensul aparent al standardelor. Plecarea lui Sandu ar fi începutul. Am putea descoperi, apoi că <> e şi Boloni. Cultural şi mental, Boloni vine din altă lume. Străin e, în cazul în care chiar avem curajul de reîntemeia fotbalul românesc, Răzvan Lucescu, un om decent, un antrenor onest şi, cu sprijinul unei Federaţii conduse de alt străin , o soluţie radicală.