În limba italiană (de a cărei expresivitate mă declar definitiv sedus) există un cuvînt foarte simpatic: il guastafeste. Literal, se traduce prin "stricătorul de sărbători" sau "stricătorul de petreceri". Dincolo de semantică, termenul are, în uzul italienilor, conotaţii şi nuanţe care îl ridică la rangul de concept: tipul cam mofluz, dar lucid, cam antipatic, dar cu picioarele pe pămînt, care, atunci cînd toţi se veselesc, printr-un gest sau printr-o vorbă le aduce aminte de vreo trebuşoară care nu le justifică prin nimic veselia. În cinstea raportului de ţară şi a veştii bune (de care nu mă mai îndoiam de mult) că vom adera la UE pe 1 ianuarie 2007, îmi asum rolul de guastafeste şi reamintesc, pe această cale, că încă nu sîntem pregătiţi să devenim o ţară europeană modernă. Şi nu numai pentru că încă mai avem probleme cu pesta porcină ori cu lupta împotriva corupţiei, cum scrie la raport. Nici pentru că nu avem capacitatea de a "absorbi fondurile europene". Acestea sînt chestiuni tehnice pentru care se pot găsi soluţii tehnice, aplicabile în timp, inclusiv prin folosirea experienţei altor ţări. Dacă privim lucrurile pe fond, cum spun politicienii, cred că nu sîntem pregătiţi să intrăm în UE pentru că România nu este încă o societate europeană modernă. Nimic nu funcţionează, în România, ca un sistem coerent, bazat pe reguli clare şi pe valori asumate. Un caz recent ar trebui să ne pună pe gînduri, pentru că are semnificaţii dincolo de consecinţele sale imediate.
Destituirea cu felicitări
Teodor Baconsky a fost destituit, pe nepusă masă, din funcţia de secretar de stat la Ministerul de Externe, aparent în urma reducerii generale a posturilor de secretar de stat. Alte explicaţii n-au fost, în afară de cea oferită de destituitul însuşi: s-a preferat eliminarea din schemă a cuiva care nu avea carnet de partid. Formal, lucrurile sînt în deplină regulă: pr