Craioveni uitati de lume(Foto: Expresul de Sud)
Periferia unui “oras european” al anului 2007. Vilele sunt departe, tumultul citadelei, la fel. Strada Drumul Apelor e marginita doar de baraci infecte, in care soarecii sunt de marimea unei pisici, iar stelnitele grase impart asternutul cu locatarii. O suta cincizeci de familii isi ineaca amarul intr-o lume de care craiovenii ceilalti habar n-au.
Sunt saraci, dezamagiti, satui de o viata pentru imbunatatirea careia municipalitatea n-a facut nimic. Reprezentantii propriei etnii, nici atat. Nu fura, nu dau in cap nimanui, nu cersesc si au un bun-simt surprinzator, avand in vedere conditiile inumane in care traiesc. Pe timpuri, aici a fost o veche unitate militara, ale carei cladiri s-au demolat.
Pe ici, pe colo, ramasesera cateva daramaturi. Satui sa mai ceara locuinte sociale lui Bulucea, oamenii si-au gasit un loc aici. Printre ruine. Si-au construit baraci. Ce altceva puteau sa faca niste oameni amarati, care traiesc din ajutorul social si mai au si cate cinci - sase copii? Timp de sapte ani n-au stiut ce e acela curent electric.
Seara, copiii scriau la lumina lumanarii, buna si in cazul in care mai murea - de frig ori de bolile saraciei - cate un batran. In urma cu cateva luni, au fost, in sfarsit bransati. Motiv de bucurie suprema. Intunecata insa de faptul ca au trebuit sa dea mana de la mana ca sa plateasca contoarele. Ca Primaria are bani doar pentru fantani si stadioane, in functie de interese.
S-au constituit intr-o delegatie care a mers la Prefectura. Nu la Giugea, ca n-avea timp de ei. Ci la Bambaloi, rromul lor. N-a vrut sa-i primeasca. Si el era ocupat. “Cu problemele tiganilor din Dolj!”. Cele 150 de familii din Drumul Apelor se simt marginalizate si discriminate tocmai de cel care e ales sa-i ajute si sa-i asculte.
Discriminati se simt si din cau
