Tradiţia spune că "în ziua de Ignat nu se lucră şi altceva". De-aceea, prin toate satele din culoarul Rucăr-Bran, în munte, de Ignat în toate gospodăriile se taie porc.
Nu de alta, dar se zice din bătrâni că omul care nu are porc gras în decembrie – să-l taie şi să facă din el bucatele cu care să întâmpine Crăciunul – n-a cunoscut fericirea. Deşi, îmi spunea odată un bătrân de pe valea Dâmbovicioarei, "au fost şi vremuri când sărăcia era atât de mare, că nu era la toată casa un porc; dar şi-atunci tăiai barem o găină, c-aşa-i dat de la Dumnezeu, în ziua de Ignat să vezi sânge".
CREDINŢE
Tot moş Idoraş mai zicea că, în ziua în care urmează să fie tăiat, porcul amuţeşte. Se retrage în adăpostul lui şi nu-l mai scoţi de-acolo nici cu terciul de bostani răsturnat în troacă, nici cu vorbe blânde, chemându-l pe nume (că, pe-acolo, porcii capătă nume, ca oamenii). Acel timp se numeşte, în popor, "tăcerea porcilor". Se spune că de-aia tace porcul, că noaptea a visat cuţitul, că stăpânul urmează să-l înjunghie... ori că s-a visat cu gâtul împodobit cu mărgele roşii.
"LUCRUL" BĂRBAŢILOR...
Bărbaţii sunt cei care se pricep cel mai bine la tăiatul porcului. Şi drept e că-ţi trebuie multă putere de stăpânire şi multă ştiinţă să-l înjunghii cum se cuvine. Dacă scrâşneşti din dinţi ori dacă bolboroseşti cuvinte fără şir ori spui "măscări" când îl tai, atunci carnea nu fierbe bine şi rămâne tare precum "cea de vită bătrână". Dacă ţi-e milă, atunci porcul simte şi moare greu, se chinuie şi el.
Bărbaţii sunt cei care se pricep cel mai bine la tăiatul porcului, însă o femeie ştie să povestească mai frumos. Aşa că desluşiri am cerut, la Dragoslavele, de la Mihaela Tarbă. "Ne sculăm foarte de dimineaţă, pentru că este multă muncă la tăiatul porcului. Înainte vreme, bunicii mei făceau totul pe jar. Făceau mult foc şi «trăgeau»
