A vorbi acum despre stalinizarea Romaniei si metodele prin care a avut loc pare ceva banalizat. Istoricii tineri, cum este si cazul Nicoletei Ionescu Gura, nu se lasa intimidati de aceasta senzatie de saturatie si-si vad in continuare de treaba, producand carti care nu ingroasa de pomana rafturile librariilor si ale bibliotecilor. Daca nu am putut sa schimbam istoria, macar s-o cunoastem asa cum a fost si sa inlaturam definitiv fardurile de pe fata ei. Totusi, istoria putea sa fie si altfel. Mi-a venit aceasta idee aducandu-mi aminte de un mesaj lansat pe 9 august 1945 Ð din pacate, la trei zile dupa Hiroshima, ceea ce i-a pus pe americani in situatia de mari criminali Ð de proaspat instalatul presedinte Harry Truman. Tocmai avusese loc conferinta de la Potsdam si noul presedinte american parca nu voia sa se lase dominat de ursul de la Kremlin. Iata ce a spus atunci, in acel august, probabil tot torid ca in acest an. "La Yalta cele trei guverne au decis sa asume o responsabilitate comuna in instalarea unor regimuri de larga concentrare democratica in toate tarile satelite. Aceasta rezolutie a fost confirmata la Potsdam pentru Romania, Ungaria si Bulgaria. Aceste tari nu vor cadea niciodata in zona de influenta a nici unei puteri." Pe ce se baza Truman cand facea asemenea afirmatii? Sau nu era sincer? Credem ca Truman era sincer, dar, asa cum au observat ulterior analistii, doctrina sa in materie de politica externa de-abia a prins contur din 1947 si in orice caz s-a rezumat la a stopa influenta sovietica de dincolo de Cortina de Fier. Altminteri, la sfarsitul lui 1947 Romania era perfect comunizata cu sanse putine ca mortul sa se mai intoarca de la groapa. Tot analistii au atras atentia asupra faptului ca in acei doi sau trei ani putem vorbi in Romania de un fel de dualitate a puterii, adica aveam Guvernul Groza, guvern comunist, dar capul statului ramasese regele