Citesc şi mă îngrozesc. Un coleg de la ziar a început un serial de articole despre ce tâmpenii conţin câteva dintre alimentele uzuale. Deocamdată am citit despre pateul de ficat, despre iaurtul natural şi despre parizer. Brrrr! Te ia cu frisoane.

Nişte alimente care ar trebui, în esenţă, să fie extrem de simple sunt în fapt extrem de complicate. Iaurtul, spre exemplu. Produs de fermentaţie care se obţine din lapte şi care ar trebui să conţină lapte şi atât. Punct. Dar nu! Am citit eticheta şi m-am... stupefiat. Sunt 12 ingrediente! Dintre care doar vreo 3 înţeleg ce înseamnă.

E drept, nu-s chimist.

Dar ar trebui să umblu cu chimistul după mine când merg să-mi iau iaurt?! Apropo, cât mai ia un chimist pe oră? E ca la taxi sau ca la meditaţii? Sper că nu e ca la laboratorul Larex, că acolo o analiză la o singură probă de alimente înghite salariul mediu pe economie... La fel ca iaurtul e pateul de ficat. Pateu de ficat care are doar 20% ficat. Restul - slănină şi chimicale.

Am ajuns să mănânc formule!!! La asta s-o fi referit profa de chimie din a XII-a când spunea că vrea să ne vadă mâncând formule pe pâine?! Faptul că mă crucesc atunci când citesc ce prostii se ascund în cutiile de pateu sau de iaurt nu-mi foloseşte, din păcate, la nimic. Mi-ar folosi, însă, imens, dacă s-ar cruci cei de la protecţia consumatorului, cei de la direcţia sanitară, cei de la mediu. Şi mi-ar folosi şi mai mult dacă, dincolo de uluiala inspectorilor, treaba s-ar lăsat şi cu confiscarea şi distrugerea acelor produse care ne "excrochează" stomacul, buzunarul şi sănătatea.

Însă să nu uităm că trăim în România... Ţara în care şeful ANAF ia şpagă de traficanţi, preşedinţii prăduiesc flota, industria sau fac contrabandă cu ţigări, iar popii nu îngroapă mortul dacă nu primesc banu'.

În aceste condiţii, ce ne poate face să credem că inspectorii vor ţine cu noi şi