Victor Vasilache, 69 de ani, e mîndru de performanţa Oţelului, dar consideră că echipa de acum este mai slabă decît cea care în '88 a obţinut locul 4 şi victoria cu 1-0 împotriva lui Juventus Torino
Preşedintele care a pus bazele clubului Oţelul Galaţi, Victor Vasilache, trăieşte pe celălalt mal al Dunării, la Isaccea (Tulcea), bucuria cîştigării de către siderurgişti a primului titlu de campioni din istoria clubului. Vasilache a condus destinele Oţelului timp de 25 ani, între 1964 şi 1989, perioadă în care comuniştii au încercat de două ori să desfiinţeze echipa, dar a găsit de fiecare dată resurse să o ia de la capăt. În dreptul său figurează două mari performanţe: promovarea în primul eşalon (1986) şi răsunătoarea victorie cu 1-0 împotriva marii echipe Juventus Torino în Cupa UEFA (1988).
- Bucuros domnule Vasilache pentru performanţa Oţelului?
- Sînt extraordinar de fericit. Pentru mine nu e o surpriză că Oţelul a cîştigat campionatul. Nu visam eu la o asemenea performanţă în 1964, cînd am înfiinţat acest club. Am pornit din campionatul Municipal, iar comuniştii ne-au desfiinţat de două ori şi au mutat echipa la Adjud, apoi la Tecuci, fiindcă în oraş trebuia să existe doar FCM. De fiecare dată am luat-o de la capăt. Am înfiinţat pe ascuns trei echipe în cadrul Combinatului Siderurgic: LBR (Laminorul Benzi la Rece), Rapid UETU şi Venus Turnare Continuă. Sub titulatura LBR Oţelul am ajuns în C, apoi în B, prin '76 am mai fuzionat şi cu Metalosport. În fine, în 1986 am promovat în Divizia A.
- Înainte de '90 nu era posibil ca Oţelul să ia titlu?
- Pe atunci nu puteam visa nici la locurile 3-4, eram prea mici. Steaua şi Dinamo făceau legea cu echipele lor satelite. Cu toate astea a fost o excepţie fericită în '88, cînd am terminat pe 4 şi am bătut cu 1-0, la Galaţi, marele Juventus Torino în Cupa UEFA. Sînt cele mai
