De ce aleg elevii anumite facultati in detrimentul altora? Si de ce isi dau seama ca au invatat aproape de pomana abia in anul al III-lea? Se constata, cum vazuram zilele trecute, cu prefacuta uimire, un fapt evident din capul locului: facultatile si sectiile cele mai cautate (cu cei mai multi studenti, asadar) nu ofera nici cele mai mari "deschideri" pentru viitor, nici cariera cea mai luminoasa in viata, nici sperantele cele mai intemeiate. Nu pricep de ce trebuie sa ne uimim peste masura in fata acestui truism, de ce trebuie sa ne dam ochii peste cap. Faptul ca o sectie anume (cea de Jurnalism de la Litere, ori sectia de Comunicare de la Filosofie) atrage un numar considerabil de candidati nu se afla in nici o corelatie cu cerintele "pietei" reale. Si nici nu o modifica. Piata "job-urilor" are logica ei profund misterioasa. Dar logica ei e cu totul alta decit logica bacalaureatilor care se inscriu, cu sutele, la Jurnalism, spre a-si da seama abia la sfirsit ca nu le-a folosit la nimic sa invete cum se redacteaza un reportaj la alegeri sau cum trebuie sa analizezi programele politice ale candidatilor la primaria din Osoi. Surpriza e doar pentru cei care presupun o atare "necesara" legatura. Daca sint multi studenti la Jurnalism, nu inseamna ca la "Ziarul de Iasi" numarul posturilor de redactori va creste simtitor in viitorul deceniu. Sau ca se vor infiinta ziare noi in oras. Sau ca Mitropolia isi va deschide un post nou de radio, care va concura deja consacratul "Trinitas". Dimpotriva. Daca un numar considerabil de studenti se specializeaza in retorici sau in tehnicile comunicarii eficiente, asta nu schimba cu nimic realitatea dura si perversa ca patronilor nu le pasa prea tare de aceste abilitati eminente, achizitionate printr-un studiu obositor, si-si aleg angajatii, prin interviu, dupa cu totul alte criterii (cel estetic fiind unul foarte important). E o ipocriz