* Pe partea economică, din câte am auzit la ştiri, singura veste bună e că de joi se încălzeşte. Avem un sezon călduros de vreo cinci luni (aprilie - septembrie) şi unul rece, restul anului. La prima vedere, România ar părea ţara făgăduinţei pentru investitori: lungă vară fierbinte, lung sezon estival, cu sute de mii de turişti veniţi la plajă, apoi lung sezon rece, în care milioane de turişti se bat să ajungă pe pârtii. Dar, cum se întâmplă deseori în viaţă, prima părere e greşită; la a doua, mai atentă, se vede că diamantele sunt cioburi de sticlă, că aurul e de trompetă, că marmura e linoleum sau tapet şi că, în România, sezonul de vară oficial are cel mult patru luni, din care se pot folosi maximum două, fiindcă, după cum am văzut la ştiri, în ultimii ani, din când în când vine câte o perioadă de frig, vânt şi ploi, prin staţiuni, că tremură sărmanii turişti, pe cearşafuri, înveliţi în păturile de la hotel, ca telefoanele puse pe vibraţie.
* Dacă nu e frig, sunt alge, peşti putreziţi sau chimicale scurse de undeva (sigur se găseşte o sursă de poluare), plus carcalaci care intră în slip şi ciupesc. Dacă nu-s cele de mai sus, sunt manelele, preţurile etc. La munte e cam la fel, dar nu sunt carcalaci, ci urşi tomberonezi, şi nu-s alge în apă, ci răgălii pe pârtii. La toate astea, se adaugă infrastructura: poate că vă mai amintiţi desele şi celebrele ştiri despre circulaţia bară la bară pe Autostrada Soarelui sau pe DN 1.
* Una peste alta, vestea că de joi se încălzeşte e bună mai ales pentru unele magazine, fiindcă se pot scoate, în fine, din depozite, pachetele cu lemnişoare, sacii cu cărbune de grătar, sticlele cu gaz de aprins focul şi chiar caserolele cu carne de mici rămase din anii trecuţi...
* Că veni vorba: în week-end am prins imagini din zonele inundate ale patriei şi am ajuns să ne întrebăm dacă nu cumva strategia de dezvoltare
