Pe net, nu trebuie să te scarpini în creştet ori la subsuoară cu gesturi largi în văzul tuturor, ci doar să foloseşti, pervers şi cu bună ştiinţă, cuvinte-cârlig. Sursa: EVZ
Dacă la început a fost cuvântul, acum e vremea cuvîntului-cheie. Ba chiar a „cuvântului-cheie cu relevanţă”. Aceasta e o locuţiune desprinsă din limba păsărească, vrând să însemne că, pe Internet, nu mai folosim unitatea de bază a vocabularului pentru a comunica între noi, ci un motor de căutare. E cumsecade Măria Sa Maşinăria Google? Consideră că am împerecheat cuvintele optim şi des, după ce le-am amplasat în mod deliberat ca să dea din coadă? Devenim relevanţi! În caz contrar, rămânem nişte scârţa-scârţa pe net, pierduţi în anonimatul folosirii unor sintagme de o competitivitate moderată.
Pornită din zona presei sportive şi a celei de scandal (de parcă mai pot fi deosebite!), moda cuvintelor-cheie s-a răspândit cu repeziciune în media de la noi, făcând acum furori pe orice site de presă, vorba vine, care se respectă. Sau pe anteturile TV. Astfel, nu aflăm ce s-a întâmplat, ci doar că s-a întâmplat ceva. Dar nu ni se spune ce anume decât dacă mai dăm un click pe net ori mai stăm un pic la televizor pe postul lor, fiindcă, e evident, a afla o ştire dintr-un loc care difuzează ştiri e ceva demodat. Nu ni se zice că s-au scumpit zahărul şi motorina, ci suntem puşi în gardă („Află aici ce s-a scumpit şi ce s-a ieftinit!...”).
În vogă e să faci vizualizări, întrucât acestea sunt ratingul nostru, al oamenilor de presă cu texte care apar în mediul virtual. Pe sticlă e simplu, vrei audienţă - te maimuţăreşti. Pe net, nu trebuie să te scarpini în creştet ori la subsuoară cu gesturi largi în văzul tuturor, ci doar să foloseşti, pervers şi cu bună ştiinţă, cuvinte-cârlig. În ultima vreme, ştirile trebuie musai ambalate ţipător. Să aibă fusta scurtă şi să-şi exprime indubit