Iminenţa amnistie până la 7 ani schimbă mult reperele în societatea românească şi face ca un comportament aparent iraţional să devină (ex-post) unul perfect raţional şi denaturează reperele societăţii în ansamblu.
De la dispariţii de vagoane până la privatizări şi devalizări, totul trebuie regândit şi „raţionalizat“ din noua perspectivă.
„Strategia“ maximizatoare (maximul de bani din captura statului) va fi optimizată contra noii restricţii de 7 ani cu executare (cumulativ).
Tunurile şi condescenţa autorilor va intra într-o nouă etapă.
Cum trece o asemenea iniţiativă în România sfârşitului de an 2013? Uşor şi la pachet cu alte iniţiative discutabile pentru a putea negocia o susţinere largă.
Pentru a înţelege mai bine această răsturnare de apreciere şi a deprinde noul mod de raţionalizare probabil că un exemplu ipotetic ar fi mai uşor de urmărit.
1) Interpretarea iniţială a exemplului ipotetic de comportament aparent iraţional.
Să intri la guvernare cu un dosar pe rol cu o probabilitate mare de transformare în pedeapsă cu executare (până în 7 ani) pare o decizie iraţională.
Aparent abordarea raţională ar fi să stai în afara guvernării.
Continuarea practicilor care pot conduce la o nouă sentinţă cu executare pare o decizie iraţională, dat fiind că o contopire a pedepselor ar friza bariera de 7 ani.
Aparent abordarea raţională ar fi să nu mai fii părtaş la asemenea acte.
2) Şi totuşi, din perspectiva amnistiei, pentru pedepse până în 7 ani, ceea ce părea un comportament iraţional devine o dovadă de raţionalitate pură.
Un comportament raţional în condiţii de amnistie şi în condiţiile existenţei unor fapte pasibile de condamnare cu executare ar fi să intri la guvernare chiar şi pentru o perioadă scurtă şi să continui la foc