Tot mai multi romani se simt inselati de Occident. O anumita dezamagire era, desigur, inevitabila, avand in vedere asteptarile complet nerealiste proiectate asupra integrarii europene. La acest capitol, am stabilit constant recorduri de entuziasm, timp de mai bine de un deceniu. Acum parem la un pas de a plonja in extrema cealalta.

Pana de curand, in Romania nu au existat eurosceptici. Nicio forta politica nu s-a opus proiectului european. Nici macar vocile cele mai nationaliste nu au coborat cu vreun bemol corul vesel al fanilor integrarii. Vadim si Becali sunt astazi europarlamentari! Din 2000 incoace, fiecare guvern care s-a perindat pe la Palatul Victoria si-a masurat succesele in functie de reactiile Bruxelles-ului. Dupa aderare, fiecare premier a promis bani europeni si, la fiecare proiectie bugetara, a fluturat PIB-uri umflate cu pielea ursului din padure. Fiindca UE iti da, dar nu-ti baga si-n sac. Nu e vina Uniunii ca Romania se afla pe ultimul loc in ceea ce priveste absorbtia de fonduri. Dupa cum nu e vina Uniunii ca nu ne-am negociat mai bine conditiile de pre-aderare. Exista teme pe care nimeni nu le poate face in locul nostru. Ar fi absurd sa le pretindem partenerilor nostri europeni mai multa grija pentru interesele Romaniei decat cerem de la proprii nostri conducatori.

Nu, UE nu e un fel de Dumnezeu benevolent care umple sacul credinciosilor contemplativi. Este o birocratie greoaie si complicata, care incearca sa armonizeze interese deseori divergente. Nu intotdeauna cu succes. E departe de a fi un furnizor infailibil de lapte si miere, mai ales pentru economiile "emergente'. Dimpotriva, considera un raport al prestigiosului think-tank american "Stratfor', care nota cu mirare entuziasmul antreprenorilor romani pentru un proiect care le amputeaza multe dintre atu-urile concurentiale. Mai mult decat prosperitate, romanii asteapta de la UE