La început au fost trei mii. Pe 1 septembrie. Au blocat strada, au strigat sub geamul lui Victor Ponta şi şi-au instalat corturile în Piaţa Universităţii. Câteva afişe, câteva pancarte şi un slogan "Uniţi, salvăm Roşia Montană". După trei săptămâni, îşi dau întâlnire tot în Piaţa Universităţii, duminica, şi sunt câteva zeci de mii. Unii spun 10, alţii 20, alţii, pe Facebook, au ajuns la 100.

Ultima numărătoare, duminică, 22.000, un lanţ uman în jurul Parlamentului, un protest al bicicliştilor şi din nou în Piaţa Universităţii. La început au cerut retragerea proiectului exploatării cu cianuri a aurului de la Roşia Montană, acum cer socoteală întregii clase politice şi vor să fie ascultaţi. Nu mai sunt simpli tineri, oengişti, biciclişti sau corporatişti. Cu vorbele lor: sunt o voce.

Mesajul? "Ştiu sigur că este un semnal de alarmă pentru actuala clasă politică pentru că nu se aşteptau", spune Irina, activistă ONG. "Conştiinţa socială va fi retrezită. În cel mai rău caz o să rămânem doar cu conştiinţa", spune, la rândul său Alin, fotograf. "Eu cred că o să fie şi o schimbare a modului în care se face politică pentru că până acum toţi credeau că oamenii sunt doar o masă din asta pe care o poţi manipula în timpul alegerilor cu o sticlă de ulei şi o găleată de plastic ", este convinsă Andreea, asistent manager.

"Noi suntem factorii decidenţi, adică tinerii. Eu acasă dau cu mătura, dau cu aspiratorul, dau cu mopul şi după aia dau cu clorul", este şi mesajul inginerului Alin pentru politicieni. "Nu există o autoritate din partea actualei clase politice, iar oamenii de aici speculează acest vid", completează Mihai.

gândul a stat de vorbă cu o parte dintre protestatarii care au ocupat Piaţa Universităţii, despre Roşia Montană şi efectul manifestaţiilor de stradă din ultimele trei săptămâni.

"Începe să se contureze o voce"

Andreea este