Globalizarea nu reprezinta nici un izvor nesecat de lapte si miere pentru omenire, dar nici nu poate fi facuta responsabila de toate relele din lume. Alti economisti celebri, cum sint Paul Krugman si Bari Eichengreen apara atit globalizarea comerciala, cit si pe cea financiara, dar sint pentru introducerea unor controale selective si temporare asupra circulatiei capitalului pe termen scurt, tot pentru evitarea crizelor. La polul opus, Maurice Allais se opune atit liberalizarii comertului mondial, cit si celei privind circulatia capitalurilor. In fine, Joseph Stieglitz se opune modului in care principalele organizatii internationale interpreteaza globalizarea si modului cum acestea isi implementeaza politicile in tarile in curs de dezvoltare. In general, putini economisti nu sint de acord cu globalizarea, insa nu sint multumiti de lipsa institutiilor de reglementare, supraveghere si control la nivel international si de modul cum functioneaza cele existente. Analiza autorului e destul de tehnica in acest sens, in dorinta declarata de a fi obiectiva, sau macar nepartinitoare. El crede ca, in ansamblu, globalizarea va fi pozitiva pentru dezvoltarea si convergenta economiei mondiale, desi cistigurile si pierderile nu vor fi, nu pot fi, uniforme. In orice proces de schimbare economica exista invingatori si invinsi. In cazul globalizarii, de la dehesa crede ca primii sint mai numerosi. „Pe de o parte, globalizarea implica eficienta economica sporita si productivitate crescuta, precum si crestere economica, prin coordonarea cu ultimele valuri ale inovatiei tehnologice. Pe de alta parte insa, ea tinde, de asemenea, sa fragmenteze procesele de productie, pietele muncii, entitatile politice si chiar societatile. Ea combina efectele benefice ale inovatiilor si dinamismului cu impactul negativ al crizelor financiare sau al altor feluri de socuri", arata autorul (p. 12-13), apreci