În numărul din 11 iunie al Observatorului cultural, în articolul „Plagiatorul Purcărete sau cine a inventat piscina“, domnişoara Iulia Popovici a atacat un articol semnat de mine în Cotidianul, articol intitulat „Metamorfoze-copy/paste după un spectacol de pe Broadway“. În acel material scriam despre faptul că spectacolul domnului Silviu Purcărete, Metamorfoze, montat mai întîi la Luxemburg şi apoi la Sibiu, seamănă suspect de mult cu spectacolul omonim, pus la începutul anilor 2000 pe Broadway. Iulia Popovici declara în articolul din Observator cultural că nu a văzut nici una dintre cele două montări, dar că, din principiu, îi ia apărarea domnului Purcărete. Probabil că, dacă eşti cronicar de teatru la o revistă de cultură, îţi poţi permite luxul de a emite judecăţi despre o montare sau alta fără să o fi văzut. Eu, care lucrez la un cotidian, mi-am făcut totuşi temele de jurnalist. Am văzut cele două montări, una pe viu (cea a domnului Purcărete) şi cealaltă pe DVD, am achiziţionat şi scriptul regizoarei Mary Zimmerman (cea care a inventat „piscina“) şi un CD cu muzica din spectacolul american. În mod normal, în condiţiile în care omul cu care intri în polemică nu stăpîneşte „obiectul“ polemicii, ar trebui să spui simplu: „I rest my case“. Despre ce vorbim dacă nu am văzut acelaşi „film“? Din respect însă pentru oamenii de teatru, deloc puţini (la o adică, mulţi devin susţinători ai unei cauze dacă e să o „semneze“ anonimă), şi ai cititorilor ziarului Cotidianul (pe care îi „slujesc“ din 2000), care mi-au cerut să-i răspund domnişoarei Popovici, deşi eu n-aş fi dat curs atacului (pentru că, nu-i aşa?, despre ce am putea vorbi, dacă ea nu a văzut spectacolele în discuţie?), o fac totuşi. Dincolo de umorile care încep să curgă valuri-valuri cînd vine vorba de un monstru sacru, pînă una-alta, faptele „vorbeşte“. Şi ce spun ele, faptele? Păi spun că, în 1996, o