Novak Djokovici continuă să fie omul imposibil de învins în circuitul ATP. Cum va arăta el însă în 2012?
Acum cîteva zile, vedeam doi foşti mari campioni mirîndu-se şi întrebîndu-se unul pe altul cum poate fi bătut Djokovici. Mats Wilander, 47 de ani, 7 trofee de Mare Şlem cîştigate, şi Pete Sampras, recent sărbătorit pentru cei 40 de ani împliniţi, 14 titluri majore în palmares, stăteau lîngă fileu, cu rachetele în braţe, într-un minunat exerciţiu de stupoare.
Suedezul amintea cum la Federer aştepţi să aibă o zi proastă, să greşească mai mult, la Nadal ai o şansă dacă intri în teren şi îl ataci lung pe forehand, pe cînd la Nole... "Jocul lui nu are fisură", concluziona uimit şi parcă un pic înciudat Mats. La rîndul lui, americanul îşi începea argumentaţia recunoscînd că perspectiva unui meci cu sîrbul acum l-ar umple de incertitudini şi i-ar albi nopţile. Pete a bătut apoi cu palma în dragul lui fileu, explicînd că ar căuta să vină cît mai des în faţă. E soluţia pe care el o propune mereu, e sugestia pe care i-a făcut-o şi lui Roger. Poate pentru că lui, lui Sampras, i-a mers aşa de bine cu acest stil ofensiv sau poate pentru că vede că nimeni nu-l mai practică în mod consecvent în ziua de azi. "Aş ataca, aş pîndi serviciul al doilea, aş aştepta orice ocazie. Dar ar fi greu, cu siguranţă, ar fi greu de tot!", a încheiat omul care în anii săi de vîrf cîştiga şi cîte 12 turnee pe sezon.
E adevărat însă că nu i s-a întîmplat vreodată să ajungă în a doua jumătate a unui an cu doar o singură înfrîngere. De fapt, nu i s-a întîmplat nimănui, cu excepţia lui Novak Djokovici în 2011. Adică actualului număr unu mondial, celui care a devenit, de opt luni şi jumătate încoace, omul imposibil de bătut, intangibilul, noul colecţionar de superlative. Toată lumea discută, calculează procente, dă pronosticuri, aşteaptă şi speră. Ce speră? Depinde de
