In decembrie anul trecut, o familie "jumi-juma" incarcata de bagajele in care isi avea toata viata de pina atunci se urca in avionul cu ruta Mongolia - Beijing - Moscova - Bucuresti. Parintii au luat-o pe cea mica de mina si s-au dus la Baia Mare, unde ii asteptau cei batrini si un nou loc pentru a construi bucata cu bucata o viata luata de la capat. Ramona, pe numele ei romanesc, a luat calea Iasului. De dragul visului ei de a deveni doctor si-a adus familia in Romania. Ucraina, Mongolia, Rusia Tatal roman, mama mongoleza, el geograf, ea economista, s-au cunoscut in studentie, pe un hol de camin din Ucraina. Apoi s-au mutat in capitala Mongoliei, si cind Ramona avea doi ani s-au intors in tara in care ei se gasisera cu ani in urma. "Am prieteni acolo, i-am pastrat din gradinita si cind am plecat, cum invatasem sa scriem, tot timpul ne trimiteam scrisori. La 8 ani, cind am ajuns in Mongolia nu stiam limba deloc, a trebuit sa merg la cursuri" si in acelasi timp, Ramona a fost nevoita sa renunte la pasiunea pentru cintat, care ii adusese recunosterea in presa din Ucraina, cind a cistigat un concurs de muzica la doar 4 ani ea. Cu toate ca mai are citeva luni si abia isi va sarbatori majoratul, Ramona nu se sfieste sa priveasca in urma si sa traga si ceva concluzii. "Tot timpul m-am impartit intre Ucraina, Mongolia si Rusia, unde am rude pe care le vizitam in mod constant, plus ca la noi in casa se vorbesc toate aceste limbi", spune ea incercind sa-si aminteasca ce stia in romana inainte de a veni aici, "noapte buna", "somn usor", "papat" si cam atit. "Am trecut de la 45 de minute cit dura o ora in liceu, o ora jumatate la facultate si aici 5 ore de romana pe zi. Foarte greu, studiu din greu", subliniaza ea si propune sa ascultam un cintec mongolez. Liceul l-a terminat la 15 ani, sarind peste doi ani cind a ales sa se mute la o clasa de rusa, limba pe care o stia deja di