A plăti regulat taxele nu e suficient pentru a deveni un bun cetăţean.

Refrenul cel mai des auzit în ultimele săptămâni a fost „ce fac autorităţile?". O iarnă ceva mai grea - dar nu neobişnuită pentru spaţiul carpato-danubiano-pontic - a creat blocaje şi a izolat sate întregi. Cetăţenii, editorialiştii şi moderatorii TV i-au luat la întrebări pe primari şi pe guvernanţi şi s-au arătat indignaţi că totul se mişcă încet şi dezordonat. Într-un fel, au dreptate: de atâţia ani, iarna „ne ia pe nepregătite". De fiecare dată când ninge mai mult, se constată că autorităţile n-au ce le trebuie ori n-au fost în stare să elaboreze un plan de intervenţie, ci improvizează din mers, agitându-se adesea ineficient. Pe de altă parte însă, apar situaţii în care niciun plan şi nicio dotare tehnică nu reuşesc să fac faţă fără contribuţia cetăţenilor. În Norvegia sau Elveţia, unde zăpezile cad din greu şi ţin mult, autorităţile sunt, evident, mult mai bine pregătite să facă faţă problemelor. (Oare n-ar putea face şi ai noştri măcar un training cu nişte experţi aduşi de acolo?). Dar nici cetăţenii nu stau să aştepte, ci pun mâna pe lopată şi se organizează singuri. În România, indignatul la televizor pare să ţină loc de spirit civic.

Dacă ne uităm în urmă, găsim şi alte exemple. La inundaţii, presa a relatat cum, în unele sate, oamenii stăteau la cârciumă în timp ce militarii făceau diguri. Acum câtva timp, tot ziarele au scris despre un sat în care voluntari britanici veniseră să construiască locuinţe pentru săraci, iar localnicii stăteau liniştiţi şi făceau bancuri pe seama „fraierilor" de străini care se duc la mii de kilometri distanţă să muncească pentru alţii. Un fost candidat în alegeri mi-a povestit cum, aflat în campania electorală undeva în Moldova, a nimerit într-o localitate unde sătenii blocaseră şoseaua pentru că primăria nu voia să le desfunde şanţurile din