Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an. Deşi situaţia cea mai gravă este în China, dezechilibrul dintre fete şi băieţi se manifestă la nivel global, indiferent de gradul de educaţie al populaţiei, de situaţia financiară a oamenilor sau de religia căreia îi aparţin. În Taiwan şi Singapore, spre exemplu, ţări cu economii foarte puternice, se nasc cu mult mai mulţi băieţi decît fete – nu se poate spune, aşadar, că numai ţările sărace sînt afectate de acest dezechilibru. În încercarea de a găsi totuşi o explicaţie, articolul „Ce s-a întîmplat cu 100 de milioane de fetiţe?“ aduce în discuţie inclusiv politicile de natalitate stricte, cum este cazul Chinei, unde cuplurilor nu le este permis să aibă mai mult de un copil. Dat fiind că fenomenul se manifestă şi în ţări mult mai permisive, motivele par să fie altele, ca de exemplu prejudecăţile conform cărora numai bărbaţii pot întreţine o familie, sau dorinţa cuplurilor de a avea cel mult doi copii. În trecut, într-o familie se năşteau patru-şase copii – venirea pe lume a unui băiat nu era, aşadar, o problemă, dat fiind că posibilitatea ca femeia să nască numai fete era extrem de mică. În prezent însă, avînd în vedere că rar cuplurile fac mai mult de doi copii, avortarea fetelor pînă la apariţia unui băiat este, în unele ţări, singura variantă acceptată de părinţi. Majoritatea acestora „sacrifică“, în principiu, ce-a de-a doua sarcină – chiar dacă în timpul monitorizării primei sarcini medicul confirmă că va veni pe lume o fată, părinţii acceptă „diagnosticul“, pentru că ştiu că va urma şi un al doilea copil care, cu orice preţ, va fi băiat. Un preţ mult prea mare, după cum arată