de dumnealui Kostakelu sin Grigorie Terziman ot tirgul Iesilor, terfeloaga ce s-au pierdutu, ce cu voia lui Dumnedzau gasit-o-am noi, Radul ot Tomesti, preaumil uricariu i tilcovnicu, intr-un Presvitelnic zahait i ratacit, din slavoneste anevoind a o talmaci, pre limba mai noua inturnind-o, in vremea domniei binecinstitorului de Dumnedzau*... Cuvintul I Zice ca odata vladika Romanului, preasfintitul Calinic, ar fi zisu Mariei Sale sveti Stefan, slava Moldovii, chiar in sfinta beseareca, si era boiari veliti, boiari de rind, ba si den prostime de fata: - Maria Ta, nu te mai saturi de rale cu cele muieri! Te invoiesti cu ele la curvasarii in afara sfintei cununii, batar ca, slava Domnului, ai tot avut muieri legiuite cite-ai pohtitu si pe cine-ai pohtitu. Si aiasta fara sa asculti de fetele bisericesti. Au nu te-a bate Domnul Dumnedzaul nostru? Iaca asa zisu-i-a preasfintitul, ca era spurcat foarte la gura. Atuncea boiarii, poporanii, toti, inghetat-au, caci il stia pe Maria Sa miniosu si degraba varsatoriu de singe nevinovatu. Faradecit sfiriitul luminarilor se auzea! Si sfintii din icoane se uitau cu ochi holbati de sparietura. Iara Maria Sa inturnatu-s-a catre norod si zis-a, facindu cu ochiul: - D-apoi da, ce sa-i faci! Mai bine cu fimei decit cu barbati. Si au prins a ride boiarii si prostimea de se clatea policandrele si se stingea luminarile din sfesnice de atita hahaiala. Iara Calinic, luminare stind, scapat-a din mina Sfintele Taine, cu musca pe caciula simtindu-se. Ca el se impreuna cu parte barbateasca, infierbintat cum era ca un cine spurcatu. Pesemne ca necuratul razvratitu-i-au gindul, ochii de la Dumnedzau inturnindu-si. Ca alege baieti far' de musteti, cu trup nalt si boi subtire, si se aprindea cu pohta sataniceasca si scirbavnica asupra lor, pingarindu pre multi. Si purta cu el mirodenii, rumineli si unsori de cele muieresti din Fanar**, ca sa-i ispit