Chirurgia profilactică a arterelor mari sau reconstrucţia endovasculară Poate fi necesar ca un pacient cu o stenoză a arterelor mari să fie supus unui procedeu profilactic de revascularizare înainte de a suferi o intervenţie din sfera chirurgiei generale. Pentru a stabili dacă riscul de stroke perioperator al unui pacient ar fi redus printr-o procedură neurovasculară profilactică, este necesar ca riscul acesteia să fie pus în balanţă cu riscul chirurgical. Procedeul de revascularizare nu va îndepărta în întregime riscul perioperator, mai ales legat de intervenţii cardiace, deoarece există alte mecanisme potenţiale ale atacului ischemic (ateroscleroza arcului aortic). (...)

Orice procedură neurovasculară profilactică urmată de o intervenţie chirurgicală expune însă de două ori un pacient la riscul de stroke periprocedural. Deşi intervenţia profilactică vizează reducerea riscului de stroke perioperator al chirurgiei care va urma, riscul nu va fi zero. Riscurile de stroke legate de endarterectomia carotidiană (CEA) şi de procedurile endovasculare, în diferite circumstanţe clinice, sunt rezumate în tabelul alăturat. O problemă suplimentară o constituie folosirea agenţilor antiplachetari, precum clopidogrelul, după stenting. Aceste medicamente se prescriu, de obicei, pentru câteva săptămâni, în scopul menţinerii stentului. Sunt necesare una-două săptămâni, de la încetarea administrării clopidogrelului, pentru a permite funcţiilor plachetare să se refacă, micşorând riscul complicaţiilor hemoragice din timpul chirurgiei. Problema intervenţiei profilactice se referă de obicei la pacienţii cu stenoză asimptomatică a arterelor mari sau la cei cu istoric îndepărtat de ischemie cerebrală, deoarece CEA sau angioplastia carotidiană cu stenting (CAS) reprezintă standardul de îngrijire pentru pacientul cu stenoză arterială asimptomatică de carotidă.