Abadonarea colegiului

Chrisann Brennan

În primăvara anului 1972, spre finalul ultimului an de liceu la Homestead, Jobs a început să iasă cu o fată pe nume Chrisann Brennan, cam de aceeaşi vârstă ca şi el, dar care era încă în clasa a XI-a. Avea un păr şaten deschis, ochi verzi, pomeţi înalţi şi o aură de fragilitate, care o făceau să fie foarte atrăgătoare. Suferea în urma destrămării căsniciei părinţilor ei, ceea ce o făcea vulnerabilă. ,,Am lucrat împreună la crearea unui film de animaţie, după care am început să ieşim şi astfel a devenit prima mea prietenă adevărată", îşi amintea Jobs. După cum mărturisea Brennan mai târziu: ,,Steve era cam nebun. Asta mă atrăgea la el."

Ţicneala lui Jobs era una premeditată. Începuse să facă experimente, ţinând diete drastice, la care avea să recurgă întreaga viaţă, mâncând doar fructe şi legume, astfel că era suplu şi vânjos ca un ogar. Învăţase să privească oamenii fix în ochi, fără a clipi şi îşi rafina tăcerile prelungite, punctându-le cu izbucniri sacadate de vorbire rapidă. Acest straniu amestec de ardoare şi detaşare, în combinaţie cu părul lung, care îi ajungea până la umeri, şi cu barba răvăşită, îi conferea un aer de şaman cu minţile rătăcite. Era când carismatic, când înspăimântător. ,,Umbla de colo-colo, părând pe jumătate nebun", povesteşte Brennan. ,,Era plin de anxietate, de parcă ar fi fost înconjurat de un imens halou întunecat."

Jobs începuse deja să consume LSD şi a iniţiat-o şi pe Brennan, într-un lan de grâu, aflat în apropiere de Sunnyvale. ,,Era grozav", spunea el. ,,Ascultasem mult Bach. Deodată, lanul de grâu cânta muzica lui Bach. Era cel mai minunat sentiment din viaţa mea de până atunci. Mă simţeam ca şi când aş fi fost dirijorul unei orchestre simfonice, iar muzica lui Bach se propaga prin spicele de grâu."

După absolvirea liceului, în vara anului 1972, Jobs şi Bren