Românii de vârstă medie încă mai trăiesc cu nostalgia zilei de 23 august. În acea zi, proclamată de comunişti drept sărbătoare naţională, oamenii găseau vreme pentru a sta la un grătar şi la o bere cu prietenii. 23 august era un soi de 1 Mai, însă cu mai mult soare. Nimeni nu conştientiza, în afară de câţiva politruci transpiraţi, faptul că această zi ar fi avut vreo semnificaţie aparte în istoria românilor. Oamenii aveau dreptate. În fond, 23 august nu a însemnat sfârşitul războiului mondial, ci începutul ocupaţiei României de către

URSS. Vreme de cinci decenii am simţit „binefacerile" acestei ocupaţii. Dacă mai există oameni care îşi aduc aminte de această zi, în schimb, foarte puţini mai au în suflet adevărata Zi Naţională: 10 mai. Este vorba de ziua în care România şi-a proclamat independenţa de stat. Comuniştii au falsificat istoria şi au mutat serbarea pe 9 mai, când Germania nazistă capitula în faţa Naţiunilor Unite. Astfel, sărbătoarea era legată de victoria coaliţiei din care făcea parte URSS şi era decuplată de Ziua Regelui, adică de aniversarea instalării pe tron a lui Carol I. Poate că ar trebui ca românii să recupereze această zi importantă din istorie şi să o serbeze, alături de 1 Decembrie şi de 24 Ianuarie. Românii de vârstă medie încă mai trăiesc cu nostalgia zilei de 23 august. În acea zi, proclamată de comunişti drept sărbătoare naţională, oamenii găseau vreme pentru a sta la un grătar şi la o bere cu prietenii. 23 august era un soi de 1 Mai, însă cu mai mult soare. Nimeni nu conştientiza, în afară de câţiva politruci transpiraţi, faptul că această zi ar fi avut vreo semnificaţie aparte în istoria românilor. Oamenii aveau dreptate. În fond, 23 august nu a însemnat sfârşitul războiului mondial, ci începutul ocupaţiei României de către

URSS. Vreme de cinci decenii am simţit „binefacerile" acestei ocupaţii. Dacă mai există oa