În peisajul urbanistic din Ploieşti, cu blocuri gri, case vechi şi neîngrijite şi imobile noi din sticlă, casa negustorului Hagi Prodan este ca o pauză de respiraţie pentru privire. Cu muşcate în cerdac, este un autentic exemplu de arhitectură veche românească, o casă a bunicilor rătăcită în aglomeraţia urbană. Interiorul este şi mai fascinant

Înconjurată de clădiri vechi, ajunse aproape o ruină, casa negustorului Ivan Hagi Prodan a avut, spre deosebire de acestea, o soartă cu adevărat fericită. A trecut peste vremuri în picioare, a fost salvată de la ruină şi restaurată în nenumărate rânduri, iar în 1953 a fost declarată monument de arhitectură.

Astăzi Muzeul„Casă de târgoveţ din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea“ este considerată clădirea istorică a Ploieştiului deoarece, la scurt timp după Primul Război Mondial, în ea a fost înfiinţat primul muzeu din Ploieşti, numit „Muzeul Prahovei“. Casa este exemplu de arhitectură veche românească, împletită cu elemente de arhitectură orientală, la interior.

Construcţia datează din jurul anului 1785 şi are exact tipicul tipul locuinţei ţărăneşti, din zona de deal, cu parter înalt şi demisol, unde se găseau două pivniţe şi camera slujitorilor, cu două accese separate din curte. Parterul are o prispă largă şi un foişor, unde, exact ca în trecut, muşcatele roşii înfloresc şi acum în oale de lut şi de unde te aştepţi oricând să iasă o bunică din poveste, mirosind a mere din grădină şi a pâine proaspăt scoasă din cuptor.

Sacnasiul oriental, piesa de rezistenţă

Trecând de tinda casei, interiorul, unde se ţineau deseori petreceri, cu patru camere funcţionale, sufragerie, dormitor, o bucătărie de iarnă şi o cămară, este cu adevărat spectaculos, în special prin sacnasiul oriental, rezervat odihnei şi primirii oaspeţilor. Dotat cu o sofa turcească, împodobită cu perne brodate, acesta păstrează şi acum obie