Pentru a salva de la deteriorare principalele reviste româneşti, apărute cu începere din primele decenii ale secolului al XIX-lea, consultate necontenit în Biblioteca Academiei Române şi în marile biblioteci din ţară, o seamă de cărturari, istorici literari şi editori şi-au asumat nobila misiune de a le oferi cercetătorilor în reproduceri facsimilate sau anastatice, textul original în alfabetul chirilic sau de tranziţie aflându-se în paralel cu textul transliterat în alfabetul latin, cu respectarea riguroasă a rândurilor, până la exactitatea despărţirilor în silabe de la capetele de rând. În 1970, fosta Editură Minerva, specializată în valorificarea patrimoniului literaturii române, a inaugurat seria unor astfel de ediţii critice cu Alăuta Românească din 1837-1838, suplimentul literar al Albinei Româneşti a lui Gheorghe Asachi. A urmat, în 1972, Dacia literară a lui Mihail Kogălniceanu, din 1840. În 1980, revista Propăşirea din 1844 a fost reprodusă într-o monumentală ediţie facsimilată şi transliterată.

În acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilele condiţii actuale, prin strădania şi desăvârşita competenţă a istoricului literar I. Oprişan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două lucrări monografice, Viaţa lui B.P. Hasdeu sau setea de absolut, (2001) şi Opera literară a lui B.P. Hasdeu (2007), I. Oprişan a readus la lumină, la Editura Vestala, în excepţionale condiţii grafice, prin metoda anastatică, două importante reviste scoase de marele nostru scriitor şi savant la începutul celei dea doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, şi anume: Foaea de storia română, la Iaşi, în 1859, în "Anul Unirei I", cum se scrie pe pagina de titlu a primului număr, şi Foiţa de istorie şi literatură, tot la Iaşi, în 1860. Ambele reviste au fost tipărite, la datele amintite, în alfabetul de tranziţie, pentru cititorul mai puţin in