Anish Kapoor, Ascension
Din ce în ce mai mediatizată, Bienala de la Veneţia a devenit un eveniment de neratat pentru amatorii artei contemporane. Pavilioanele naţionale, tot mai numeroase de la un an la altul - 89 de participări naţionale, un record faţă de 77 în 2009 -, ocupă întreaga Lagună, iar manifestările „off" se înmulţesc.
Veneţia este locul în care se fac şi se desfac cariere şi se constituie, în acelaşi timp, într-un teatru al tendinţelor. În inima sistemului se găsesc pavilioanele naţionale, grupate, majoritatea, în „Giardini". Sunt spaţii în care fiecare ţară îşi desfăşoară, cu mai mult sau mai puţin fast, ceea ce consideră reprezentativ pentru creaţia ei în momentul de faţă. Cei care nu au asemenea pavilioane caută locuri disponibile sau se ataşează altor naţiuni.
Participă pentru prima dată anul acesta la Bienală câteva state: Andorra, Arabia Saudită, Bangladesh, Haiti. Altele, cum ar fi India, Congo, Irak, Zimbabwe, Africa de Sud, Costa Rica sau Cuba, revin după lungi absenţe, uneori de aproape 50 de ani, ca în cazul Congo-ului, care n-a mai fost aici din 1968.
Amestecul, mai ales în primele zile, este de multe ori exploziv: artişti, critici de artă, galerişti, colecţionari, conservatori de muzeu se mişcă într-un balet neîncetat între „Giardini" şi „Arsenal".
Iluminări, de la Tintoretto la Fabrizio Plessi
Fabrizio Plessi, Mariverticali
La câteva săptămâni de la deschidere, profesioniştii discută foarte serios despre criză. „Banii circulă, dar cu mai multă discreţie", afirmă un galerist parizian. Tendinţa generală este rezerva.
Tema aleasă de organizatori, pentru expoziţia colectivă a pavilionului italian de la „Giardini" şi de la „Arsenal", "ILLUMInazioni" (Iluminări), este o aluzie clară la globalizare.
„Titlul se referă la lumină, temă majoră în artă. Este şi o manieră de a afirma că selecţia operel