1. Dan Diaconescu reîncălzeşte ciorba evenimentelor din decembrie 1989. Revoluţie? Lovitură de stat? Mă rog, cunoaşteţi refrenul! Amicala şuetă a fost alternată duminică cu episoadele unui sub-documentar jenant, compilat fără noimă. Invitaţii principali au fost Alex Mihai Stoenescu (care a reproşat gazdei că îi cultivă pe toţi neaveniţii) şi Petre Roman, dar, desigur, nu în calitate de prezidenţiabil, ci de memorialist. (Dacă ar fi avut echipă de fotbal, putea să apară la jurnalele de sport, dar, dacă n-ai nici oi, nici fotbalişti, merge şi OTV-ul!) Din loc în loc, între procesul lui Ceauşescu şi fuga lui Păunescu, apărea reclamă pentru vodca Gorbaciov! 2. Cam prea rar, mă întîlnesc cu un prieten vechi de care mă leagă lecturi, muzici şi diverse aventuri adolescentine. Între timp, el a luat în serios economia de piaţă şi s-a apucat de afaceri. A avut succes şi-a luat maşină, vilă şi nevastă. Dar într-o bună zi, a fost dat în judecată. Acum un an, la o bere, mi-a povestit detaliile, enumerînd cu exagerată minuţie legile care i-ar fi fost favorabile. Sentimental şi neiniţiat, am fost de partea lui, nu-l cred capabil de malversaţiunile de care-l acuza un extrem de insistent procuror. Am ascultat terifiat cum înşiruia demersuri şi tergiversări, apeluri şi recursuri care durează cu anii. Am mulţumit proniei cereşti că m-a ferit de aşa ceva. Săptămîna trecută ne-am întîlnit din nou. Era jovial şi s-a grăbit să-mi alimenteze curiozitatea. Calvarul e aproape de sfîrşit, slavă Domnului, noroc că avusese inspiraţia să-şi schimbe avocatul. În cîteva săptămîni, ăsta nou a rezolvat ce nu reuşise celălalt în doi ani! Ai avut noroc, zic eu, dac-ai găsit un avocat care a înţeles repede toate chiţibuşurile dosarului şi i-a dat peste nas procurorului ăla! Oarecum, zice el poznaş. De fapt, l-am angajat chiar pe procuror, a intrat în avocatură, c-acolo sînt banii! 3. Ţin să fac u