La Washington, in septembrie 1944, secretarul Finantelor, Henry Morgenthau Jr. le-a propus lui Roosevelt si lui Churchill crearea, dupa razboi, a unei Germanii „pastorale”, fara industrie, cu o populatie rurala si cativa mestesugari, incapabila sa mai revina, vreodata, la o existenta normala. La Moscova, tot in ’44, cand Armata Sovietica a pasit prima oara pe pamant german, in Prusia Orientala, scriitorul Ilya Ehrenburg, vechi prieten al lui Stalin, a publicat in ziarul „Pravda” o poezie, cerand soldatului rus sa infiga baioneta in toata suflarea germana. Dupa razboi, ideile lui Morgenthau si Ehrenburg despre o Germanie stearsa de pe fata Pamantului s-au topit ca un fuior de ceata din povestea „Regele Ielelor” (Der Erlkönig), din Padurea Thuringiei... In 2011 productia industriala a Germaniei pe cap de locuitor (12.460 USD) a depasit-o pe a Statelor Unite (10.630 USD) si a fost de aproape trei ori mai mare decat a Rusiei (4.877 USD).
Dupa Al Doilea Razboi Mondial, de-a lungul a peste sase decenii, Germania a evoluat politic „logodita” cu Franta, militar in cadrul NATO si economic prin activarea unor mecanisme multilaterale care, in final, au inchegat Uniunea Europeana. Cu numai doi-trei ani in urma, problema geostrategica, istorica, a acestei tari parea rezolvata.
Parea doar, intrucat lucrurile au luat alte directii dupa 2008. Productia ei industriala a inceput sa depaseasca serios consumul intern, somajul a fost cel mai scazut din ultimele decenii, ploua cu felicitari, din toata lumea, pentru eficienta manageriala in vremuri grele, economia germana devenise a opta minune a lumii in plina criza economica si financiara, dar problema altor europeni, a datoriilor suverane si a creditelor, a inceput sa impuna, pretutindeni, masuri de austeritate, exporturile germane catre parteneri traditionali din UE au fost amenintate. Solutia propusa de Berlin – Germa
