Silviu Brucan l-a atacat dur pe Ion Iliescu în emisiunea sa de la PRO TV. A pus întreaga comedie legată de schimbarea Rodicăi Stănoiu pe seama dorinţei infantile a preşedintelui de a demonstra lumii şi anturajului său că este încă la (în) putere. Într-adevăr, gestul lui Ion Iliescu spune limpede că în ţara asta se petrece doar ce vrea el. L-a pus pe Adrian Năstase într-o situaţie ridicolă în faţa Parlamentului amînînd semnarea decretului de destituire a ministrului justiţiei pînă după confirmarea lui Ioan Talpeş. S-a comportat ca la piaţă, în văzul tuturor, altfel decît de obicei, cînd se arăta rezervat şi manevra din umbră. Se schimbă obiceiul, pentru că şi destinul politic al lui Ion Iliescu e pe cale să se modifice. Ce se va întîmpla cu Ion Iliescu cînd nu va mai putea să joace rolul în care se simte atît de bine? Printr-una dintre acele bizarerii ale istoriei, are acum vîrsta lui Corneliu Coposu în 1990, atunci cînd oamenii muncii "de bine" îl îndemnau pe liderul ţărănist, pe un ton să-i spunem vehement, să se retragă. Poate să devină Ion Iliescu un lider de partid, aşa cum sînt liderii de partid obişnuiţi? Problema nu e doar a preşedintelui, ci şi a partidului. Fără o doctrină coerentă, partidul e devotat oamenilor, nu ideilor sau principiilor. Iar omul este Ion Iliescu, preşedinte cu o relaţie de paternitate faţă de formaţiunea de la guvernare. Rolul de lider este prea mic. PSD este încă în tranziţie de la partidul - vehicul al preşedintelui la un partid modern. Tony Blair este un lider social-democrat. Ion Iliescu este părintele unui partid care se vrea social-democrat. Ar fi putut să se retragă din conducerea activă, după modelul lui Deng Xiao-Ping în China. În condiţiile partidului unic şi rămînînd în cea mai importantă funcţie militară, Deng s-a retras din activitatea politică de zi cu zi şi a dominat China prin personalitatea lui. Însă lui Ion Ilie