După 40 de zile de la naştere, Pruncul Sfânt a fost adus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religoase a evreilor. I s-a dat numele de Iisus, „nume adus din cer de îngerul Gavriil, mai înainte de zămislirea lui în pântecele Fecioarei”.

Potrivit Legii lui Moise, femeia care a născut un copil de parte bărbătească nu avea voie să intre în templu timp de 40 de zile. La împlinirea acestora, ea trebuia să vină cu fiul aici şi să aducă jertfă Domnului un miel sau un porumbel, pentru sacrificiul purificării. Deşi Preacurată prin definiţie, Maria s-a supus, totuşi, ritualului Legii şi, împreună cu Iosif şi pruncul sfânt, vin la Templul din Ierusalim, spre împlinirea obiceiului. La sanctuarul sfânt a venit şi proorociţa Ana, care a zis: „Acest prunc a adus cerul şi pământul”.

De la alfa la omega, foarte corect

Minunile făcute de Iisus în copilăria sa apar în mai multe texte apocrife, cu anumite adăugiri şi schimbări, însă ele lipsesc din evangheliile canonice. În evangheliile canonice Iisus “dispare” pe la vârsta de 12 ani, după ce predica în Templu, şi reapare la vârsta de aproape 30 de ani, când a fost botezat de Ioan Botezatorul. În Evanghelia după Matei copilăria lui Iisus lipseşte total. În Marcu, apare doar în momentul în care părinţii îl pierd pe Iisus, regăsindu-l în Templul din Ierusalim, aflat printre învăţaţi. Nici în Evanghelia după Ioan nu sunt indicii cu privire la copilaria lui Isus.

În Evanghelia lui Luca, Iisus apare doar la vârsta de 12 ani, predicând la Templu. Urmează apoi un “spaţiu gol”, unde nu găsim nimic despre el, şi reapare la vârsta de 30 de ani.

Tot textele apocrife relatează o serie de episoade referitoare la „şcolarul Iisus”. Scenele prezentate ne arată că acesta frecventa o şcoală pentru a primi o educaţie, la fel ca şi ceilalţi copii ai ţării sale de origine. Numeroase din respectivele legende insistă asupra faptul