Asistăm la un fenomen interesant care pare a indica o criză de inspiraţie din partea scenariştilor de peste Ocean, dar şi o lipsă de coordonare în rândurile unor studiouri, care pun separat Asistăm la un fenomen interesant care pare a indica o criză de inspiraţie din partea scenariştilor de peste Ocean, dar şi o lipsă de coordonare în rândurile unor studiouri, care pun separat în lucru, fără a şti unul de altul, filme cu acelaşi subiect. Este cazul, pentru a ne limita la un singur exemplu, celor două pelicule distincte, filmate practic concomitent, despre împrejurările în care şi-a scris Truman Capote romanul său "Cu sânge rece", care inaugura genul non-ficţiune. Pelicula cu Philip Seymour Hoffman în rolul principal, care a avut premiera înaintea celei de-a doua, a pus-o cu totul în umbră, cum era şi normal, pe aceasta din urmă, remarcabilă şi ea ca valoare, dovedind cât de riscantă şi păguboasă poate fi această practică pentru cei care au avut ghinionul să nu iasă primii pe piaţă. Epoca de aur a magiei Se va repeta acum acest precedent şi în cazul thrillerului "Iluzionistul" (The Illusionist), film care, iată, rulează pe ecranele noastre la doar câteva săptămâni după ce am avut prilejul să urmărim pe aceleaşi ecrane un thriller cu subiect similar, "Prestigiul" (The Prestige), în ambele fiind vorba despre misterul care înconjoară viaţa unor magicieni din "la belle epoque". Epoca de aur a celor mai străluciţi practicanţi ai acestei meserii, în frunte cu marele Houdini. Ar fi păcat să se întâmple aşa ceva, pentru că "Iluzionistul", chiar dacă mai puţin ambiţios decât "Prestigiul" (rivalitatea pe viaţă şi pe moarte dintre doi magicieni celebri ai vremii), este mai închegat, mai aproape de realitate şi menit să ofere spectatorilor un plus de satisfacţii. Iar regizorul Neil Burger, deşi are o carte de vizită mai puţin impresionantă decât cea a lui Christopher Nolan, car