Cu un buget de 4,5 miliarde de euro pentru achiziţionarea de tehnică militară, Romånia este un „ţånţar“ pe långă greii cursei înarmării. Anul trecut s-au cheltuit în acest scop 1,34 mii de miliarde de dolari. Încă de anul trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis alocarea de la buget a 4,5 miliarde de euro pentru achiziţionarea de echipamente militare, iar majoritatea fondurilor, dacă nu în întregime, urmau să fie direcţionate către a
Cu un buget de 4,5 miliarde de euro pentru achiziţionarea de tehnică militară, Romånia este un „ţånţar“ pe långă greii cursei înarmării. Anul trecut s-au cheltuit în acest scop 1,34 mii de miliarde de dolari.
Încă de anul trecut, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a decis alocarea de la buget a 4,5 miliarde de euro pentru achiziţionarea de echipamente militare, iar majoritatea fondurilor, dacă nu în întregime, urmau să fie direcţionate către achiziţionarea avioanelor de luptă. Săptămåna trecută însă, autorităţile au nuanţat problema, punåndu-şi întrebarea dacă nu cumva ar trebui să achiziţionăm fie mai puţine avioane, fie unele ceva mai ieftine, în aşa fel încåt să rămånă bani şi pentru alte dotări. Cum ar fi, de pildă, modernizarea sau înlocuirea anticelor „care de luptă“ ARO, cu care soldaţii romåni patrulează şi intervin în Orientul Mijlociu. Desigur, decizia finală în această privinţă are alt substrat, bătălia dintre tabăra susţinătorilor achiziţionării de echipament american, susţinută de preşedintele Băsescu, şi cea a apropiaţilor industriei de armament europene, spre care înclină premierul Tăriceanu.
Unul dintre motivele invocate de autorităţi pentru a înclina către filiera americană, adică importul de avioane F-16 produse de Lockheed Martin, este costul mai redus al pregătirii piloţilor şi al achiziţionării sistemelor noi de armament, iar varianta de a cumpăra avioane F-16 uzate ar fi opţiune mai