Deşi foarte tânără (nu doar la figurat), Orchestra Română de Tineret a devenit deja un brand, aşa încât fiecare concert pe care îl susţine atrage ca un magnet, ceea ce au aflat, din fericire, şi organizatorii de evenimente culturale, invitând ansamblul să evolueze cu prilejul unor momente speciale. Tocmai de aceea, într-o seară aniversară, Fundaţia Clubul de la Bucureşti a oferit sutelor de oaspeţi de vază, la Ateneu, un superb program susţinut de orchestra care, sub bagheta lui Cristian Mandeal, a reconfirmat că este cea mai bună din ţară şi că ne poate reprezenta la un nivel excepţional şi peste hotare, acolo unde i-ar convinge şi pe cei mai sceptici că tinerii noştri au valoare şi calităţi de invidiat, departe de imaginea deformată asupra românilor determinată de cu totul alte aspecte. Adresându-se unui public poate mai puţin familiarizat cu sala de concert şi cu muzica simfonică, programul a alăturat pagini celebre menite să cucerească orice ascultător, astfel încât am aplaudat cu încântare uverturi la operele Răpirea din serai de Mozart, Coţofana hoaţă de Rossini, Forţa destinului de Verdi, Ruslan şi Ludmila de Glinka, dar şi Tristeţea dragostei şi Bucuria dragostei de Kreisler (solistă: violonista Simina Croitoru), pentru ca ultimele lucrări să fie decupate din marea literatură rusă – Vocaliza de Rahmaninov, Vals în do minor de Şostakovici, Adagio din baletul Spartacus de Haciaturian, precum şi partitura de Glinka, interpretate impecabil, cu un sunet şi o omogenitate fără Publicitate fisură, cu o bogăţie coloristică şi o supleţe a frazei greu de găsit în stagiunea noastră curentă, instrumentiştii răspunzând cu o reală plăcere şi mai ales cu un profesionalism uimitor cerinţelor dirijorale. La pupitru, Cristian Mandeal a fost, la rândul său, într-o formă „de zile mari“, implicându-se cu vizibilă bucurie în construirea acelor bijuterii muzicale, supraf